1 Starostelui cântăreţilor – cu cântare din flaut – un cuvânt de învăţătură al lui David.
2 Socoteşte nebunul în gândul său: «Nu este Dumnezeu!» Stricăciune este viaţa lor, rătăcire este fiecare faptă a lor. Nu este nici unul care să facă binele!
3 Dumnezeu din ceruri priveşte la fiii oamenilor, ca să vadă de se mai află vre-un înţelept, vre-unul oare să caute pe Dumnezeu;
4 Dar toţi cu toţii s’au abătut, laolaltă s’au stricat! Nu mai este nici unul care să facă binele, nici măcar unul singur!
5 Oare nu mai au nici o pricepere toţi care făptuesc fărădelegea, care mănâncă pe poporul meu precum ar mânca pâine şi de numele lui Dumnezeu nu pomenesc?
6 Atunci ei se vor cutremura înspăimântaţi, fără să aibă cuvânt de spaimă, căci Dumnezeu va risipi oasele celui ce ridică tabără în jurul tău. I-ai ruşinat pe ei, fiindcă Dumnezeu i-a lepădat.
7 O, de-ar veni din Sion mântuirea lui Israil! Când Dumnezeu va întoarce din robie pe poporul său, atunci va tresălta Iacob, atunci bucura-se-va Israil!