60
Starostelui cântăreţilor – după podobia: «Crinii mărturisirii» – o cântare de taină a lui David, spre învăţătură,
Când el făcu război cu Sirienii din Mesopotamia şi din Toba, şi Ioab întorcându-se bătu douăsprezece mii de Edomiţi în Valea Sărată.
O, Dumnezeule, tu ne-ai aruncat, tu ai făcut spărtură în rândurile noastre, te-ai mâniat pe noi şi în învălmăşag ne-ai pus pe fugă.
Tu ai făcut să se cutremure pământul, tu l-ai spintecat; încheagă laolaltă sfărâmăturile lui, căci el se clatină.
Tu ai pus pe poporul tău la grele ncercări, tu ne-ai dat să bem un vin care ameţeşte.
Şi numai celor ce se tem de tine, tu le-ai dat un steag ca să poată ţine piept arcului duşman. – Sela.
Pentru izbăvirea celor iubiţi ai tăi, mântueşte-ne cu dreapta ta şi ne auzi pe noi!
Dumnezeu a grăit în templul său: «Sui-mă-voi şi voi împărţi Sihemul şi valea adâncă de la Sucot voi măsura-o.
Al meu este Galaadul, al meu e Manase, Efraim e coiful meu, iar Iuda este schiptrul meu.
10 Moabul îmi slujeşte drept lighean de spălat; asupra Edomului arunc încălţămintea mea; împotriva Filistenilor izbucnesc în strigăte de război.»
11 Cine mă va conduce în cetatea întărită? Cine mă va îndruma către Edom?
12 Nu ne-ai aruncat tu oare de la tine, Dumnezeul nostru, şi cu oştirile noastre nu vrei să mai mergi?
13 Ajută-ne împotriva apăsătorilor, căci ajutorul omenesc n’are nici o tărie.
14 Cu Dumnezeu câştiga-vom biruinţă şi el însuşi va călca în picioare pe vrăjmaşii noştri.