1 Starostelui cântăreţilor – lui Iedutun – un psalm al lui David.
2 Numai întru Domnul sufletul meu e liniştit; căci de la el vine mântuirea mea,
3 Numai el este stânca mea şi izbăvirea mea, locul meu de adăpost, ca să nu mă mai clatin.
4 Până când vă veţi năpusti asupra unui om, ca să-l doborîţi cu toţii la pământ, ca pe un perete povârnit, ca pe un zid gata de prăbuşire?
5 Într’adevăr, ei pun la cale ca să-l doboare din locul său înalt, de aceea iubesc minciuna: cu gurile lor binecuvîntează, iar înlăuntrul lor clocoteşte blestemul. – Sela.
6 Numai întru Domnul sufletul meu e liniştit, căci de la el vine nădejdea mea;
7 Numai el este stânca mea şi mântuirea mea, locul meu de adăpost, ca să nu mă mai clatin.
8 La Dumnezeu aflu izbăvirea mea şi slava mea, stânca mea cea puternică; locul meu de scăpare este la Dumnezeu.
9 Nădăjduiţi întru el în toată vremea; voi, obştia poporului, revărsaţi înaintea lui inimile voastre, căci Dumnezeu este scăparea noastră! – Sela.
10 Numai ca o suflare sunt fiii oamenilor! O minciună sunt ei! Dacă îi pui în cântar, toţi laolaltă sunt mai uşori decât suflarea!
11 Nu nădăjduiţi în silnicie şi nu puneţi temei pe jaf şi pe hrăpire; iar dacă averea voastră creşte, nu vă lipiţi inima de ea!
12 O dată a grăit Dumnezeu, dar eu am auzit de două ori: că puterea este a lui Dumnezeu,
13 Şi a ta, Doamne, este mila, căci tu vei răsplăti fiecăruia după faptele sale.