64
Starostelui cântăreţilor – un psalm al lui David.
O, Dumnezeule, ascultă glasul meu, când viu şi plâng la tine, apără viaţa mea de vrăjmaşul meu cel groaznic.
Ocroteşte-mă de uneltirile celor răi şi de ceata celor ce lucrează fărădelegea;
De cei ce-şi ascut limba ca o sabie şi-şi pregătesc săgeţile – vorbele lor amare –
Ca să săgeteze pe ascuns pe cel nevinovat; şi-l ucid într’o clipă şi nici o teamă n’au!
Ei se îndeamnă între sine la fapte rele, se sfătuesc cum să întindă curse şi grăiesc: «Cine ne va vedea?»
Ei născocesc lucruri ticăloase: «Suntem gata! Planul e bine întocmit!» – Iar lăuntrul omului, iar inima lui este o prăpastie! –
Dar Dumnezeu le va trimite o grabnică săgeată şi vor fi ucişi.
Limba lor va căşuna prăbuşirea lor, iar cine îi va vedea va clătina din cap.
10 Atunci toţi vor fi cuprinşi de spaimă şi vor vesti fapta lui Dumnezeu şi vor pricepe lucrul lui.
11 Să se bucure cel drept întru Domnul şi să-şi pună nădejdea în el, iar cei cu inima curată să se veselească foarte!