1 Starostelui cântăreţilor – un psalm al lui David – o cântare.
2 Ţie se cuvine, Dumnezeule, cântare de laudă în Sion! Ţie să-ţi fie deplin plătite juruinţele noastre.
3 O, tu care asculţi rugăciunea! Către tine să se îndrepteze toată făptura!
4 Păcate şi iar păcate mă covârşesc, dar tu ierţi fărădelegile noastre!
5 Fericit este acela pe care l-ai ales şi l-ai apropiat de tine, ca să locuiască în curţile tale! Fă-ne să ne saturăm de bunătăţile casei tale, de sfinţenia locaşului tău!
6 Tu ne auzi întru dreptatea ta şi ne răspunzi prin fapte prea măreţe, o, Dumnezeule al mântuirii noastre, tu care eşti nădejdea tuturor marginilor pământului şi a depărtatelor ostroave!
7 Tu care ai întemeiat munţii cu puterea ta, tu cel ce te încingi cu tărie,
8 Tu care potoleşti mugetul Oceanului, ramătul valurilor şi zarva popoarelor.
9 Locuitorii marginilor pământului cuprinşi au fost de spaimă din pricina minunilor tale; răsăritul şi apusul tu le umpli de uimire.
10 Tu porţi de grijă pământului şi-l umpli de belşug, şi-l îmbogăţeşti foarte; pâraiele Domnului sunt pline de apă; tu faci să crească grâul lor, şi-l faci să crească astfel.
11 Tu adăpi brazdele pământului, tu moi bulgării lui, tu îl desfunzi prin ploile tale şi binecuvîntezi roada lui.
12 Astfel tu încununezi anul cu facerile tale de bine, şi pe urmele carului tău picură grăsimea;
13 Picură păşunile pustiei şi cu bucurie se încing colinele;
14 Munţii se acoperă cu turme, văile se înveşmânta în lanuri de grâu, oamenii hăulesc şi cântă.