1 Starostelui cântăreţilor. O cântare a lui Asaf, pe chitară din Gat.
2 Strigaţi cu glas de bucurie lui Dumnezeu, puterea noastră, strigaţi Dumnezeului lui Iacob,
3 Cântaţi-i un psalm, sunaţi din timpane, din chitară bine sunătoare şi din harfă,
4 Sunaţi din corn la lună nouă, la lună plină, în ziua sărbătoririi noastre!
5 Căci este o lege pentru Israil, o statornicire a Dumnezeului lui Iacob,
6 O pravilă pe care i-a dat-o lui Iosif, când el a ieşit din Egipt. Atunci auzit-am un glas pe care nu-l cunoşteam:
7 «Am ridicat sarcina din spinarea lui şi mâinile lui nu vor mai purta coşul de salahor.
8 În vremi de strâmtorare tu ai strigat şi eu te-am mântuit şi ţi-am răspuns prin glasul învăluit al tunetului şi te-am ispitit la apa Meribei. – Sela.
9 Ascultă, poporul meu! Voiesc să-ţi dau de veste! O, Israil, de mi-ai da ascultare!
10 Să nu se afle la tine nici un Dumnezeu strein şi să nu te închini unui alt dumnezeu,
11 Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului. Deschide larg gura ta şi eu o voi umple.
12 Dar poporul meu n’a ascultat glasul meu şi Israil n’a voit ce am voit eu.
13 Pentru aceasta i-am lăsat întru împietrirea inimii lor, ca să se îndrumeze după sfaturile lor.
14 O, dacă ar vrea să mă asculte poporul meu şi Israil să meargă pe căile mele!
15 Într’o clipită aş frânge pe duşmanii lor şi mâna mea aş întoarce-o împotriva protivnicilor lor;
16 Cei ce urăsc pe Domnul l-ar măguli şi vârsta lui Israil ar ţine în veşnicie,
17 Şi l-aş face pe Israil să mănânce lamura grâului şi l-aş sătura cu mierea fagurilor clădiţi în crăpături de stâncă.»