1 Ca unul care locueşte sub ocrotirea Celui Prea înalt şi se adăposteşte la umbra Celui Atotputernic,
2 Zic către Domnul: «Scăparea mea şi cetatea mea cea tare este Dumnezeul meu, în el nădăjduesc».
3 Căci el te va izbăvi din laţul vânătorului şi de ciuma cea aducătoare de pieire.
4 Cu penele sale te va acoperi şi sub aripile sale vei găsi adăpost. Credincioşia sa este pavăză şi platoşă.
5 Nu te vei teme de spaimele nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
6 Nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care pustieşte în miezul zilei.
7 Chiar când ar cădea o mie lângă tine, zece mii de-a-dreapta ta, de tine nimic nu se va atinge,
8 Ci numai cu ochii tăi vei privi şi vei vedea răsplata celor fără de lege.
9 Căci tu întru Domnul ai pus scăparea ta! Pe Cel Prea înalt făcutu-l-ai locul tău de adăpost.
10 Nici o năpraznă nu va da peste tine şi de cortul tău nu se va apropia nici un zăpor.
11 Căci îngerilor săi Domnul le va porunci să te păzească în toate căile tale;
12 Te vor ridica pe mâini, ca să nu se izbească de piatră piciorul tău.
13 Călca-vei peste leu şi peste viperă, călca-vei peste puiul de leu şi peste balaur.
14 «Pentru că s’a lipit de mine îl voi mântui; îl voi înălţa, căci cunoaşte numele meu.
15 Când mă va chema, îl voi auzi; în ziua strâmtorării, voi fi cu el; mântui-l-voi şi cu cinste îl voi dărui.
16 Saţ de viaţă îndelungată îi voi da, ca să se bucure de mântuirea mea.»