92
Un psalm. – O cântare pentru ziua Sâmbetei.
Bine este să lăudăm pe Domnul şi să cântăm numele tău, o, Prea înalte,
Să vestim dimineaţa mila ta şi credincioşia ta în ceasuri de noapte,
Pe instrument cu zece coarde şi în harfă şi cu sprintenă însoţire din chitară.
Căci tu, Doamne, mă umpli de bucurie cu faptele tale şi de lucrul mâinilor tale mă veselesc foarte.
Cât de măreţe sunt zidirile tale, Doamne, şi cât de adânci sunt socotinţele tale!
Omul cel dobitocesc nu-şi dă seama de ele şi cel nerod nu le pricepe.
Dacă cei nelegiuiţi odrăslesc ca iarba şi făcătorii de rele propusese, este ca să fie stârpiţi pe veci.
Ci tu, Doamne, prea înalt eşti pururea.
10 Căci iată, Doamne, vrăjmaşii tăi, iată vrăjmaşii tăi cum pier, iar făcătorii de rele se risipesc!
11 Tu, Doamne, înalţi cornul meu ca al bourului şi mă ungi cu proaspăt untdelemn.
12 Ochiul meu se desfătează privind la vrăjmaşii mei cei iscoditori, şi urechea mea ascultând pe nelegiuiţii mei protivnici.
13 Drepţii vor odrăsli ca finicul şi se vor înălţa asemenea cedrilor din Liban.
14 Sădiţi în casa Domnului, ei vor da mlădiţe în curţile Dumnezeului nostru.
15 Chiar la bătrâneţe, ei vor avea rod, vor fi plini de mâzgă şi înverziţi,
16 Ca să vestească despre Domnul că e drept. El este stânca mea şi întru el nu se află nici o strămbătate.