1 Şi pe când locuia David în palatul său, a zis el către proorocul Natan: «Iată, eu locuesc în palat de cedru, iar chivotul legământului Domnului stă sub foi de cort».
2 Atunci Natan i-a răspuns lui David: «Tot ceea ce este în inima ta adă la îndeplinire, căci Domnul este cu tine!»
3 Şi chiar în aceeaşi noapte a fost cuvântul Domnului către Natan şi i-a zis:
4 «Du-te şi spune lui David robul meu: «Aşa grăieşte Domnul: Nu tu îmi vei zidi mie palat de locuit,
5 Căci eu n’am locuit în palat din ziua în care am scos pe Israil şi până astăzi, ci am tot cutreerat din cort în cort şi din locaş în locaş.
6 Şi oricât am umblat eu în tot Israilul, oare am îmbiat eu pe vre-unul dintre judecătorii lui Israil, cărora le-am poruncit să păstorească poporul meu şi am spus eu vreodată: «Pentru ce nu-mi clădiţi palat de cedru?»
7 Şi acum aşa să grăieşti către robul meu David: Aşa zice Domnul Savaot: «Luatu-te-am de la târlă, de dinapoia turmei de oi, ca să fii cârmuitor peste poporul lui Israil,
8 Şi te-am însoţit ori pe unde ai mers şi am stârpit pe toţi duşmanii tăi din faţa ta. Şi numele tău îl voi face ştiut ca numele marilor stăpânitori ai pământului.
9 Şi voi păstra un loc pentru poporul meu Israil şi-l voi sădi, ca să locuiască acolo şi să nu mai fie turburat şi împilătorii să nu-l mai poată smeri ca mai nainte,
10 Ca în vremea când am aşezat cu poruncă judecători peste poporul meu Israil; ba mai vârtos, voi smeri pe toţi vrăjmaşii tăi. Şi te voi mări şi Domnul îţi va întemeia casă domnitoare.
11 Şi când se vor împlini zilele tale ca să te duci cu părinţii tăi, voi înălţa neamul tău de după tine, care va ieşi din fiii tăi, şi voi întări domnia lui.
12 Acela îmi va clădi mie templu şi voi întări scaunul lui în veci de veci.
13 Eu îi voi fi tată, iar el îmi va fi mie fiu, şi nu-l voi lipsi de îndurarea mea, precum am lipsit pe cei de dinaintea ta.
14 Ba încă îl voi întări peste casa mea şi peste regatul meu în veci şi scaunul lui va dăinui deapururi!»
15 Şi proorocul Natan a spus lui David cuvintele acestea şi vedenia aceasta întocmai.
16 Atunci a intrat regele David şi a stat înaintea Domnului şi a grăit: «Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi cine este neamul meu ca să mă aduci până aici?
17 Dar acest lucru ţi s’a părut mic în ochii tăi, Dumnezeule, şi tu ai spus despre neamul robului tău şi ceea ce va fi în vremuri depărtate, şi tu vrei să vezi în mine rânduri de oameni, Doamne Dumnezeule.
18 Şi ce-ar mai putea să-ţi spună David pentru slava dăruită robului tău, de vreme ce tu cunoşti pe robul tău?
19 Doamne, pentru robul tău şi după inima ta ai socotit să vesteşti slugii tale toată slava aceasta.
20 Doamne, nimeni nu este asemenea ţie şi nu este alt Dumnezeu afară de tine, din toate câte am auzit cu urechile noastre,
21 Şi cine este ca poporul tău Israil altul pe pământ, pentru care Dumnezeu a venit să-l răscumpere luişi popor, să-l facă cu renume prin fapte mari şi minunate, ca să izgonească neamuri din faţa poporului tău pe care l-ai mântuit din Egipt!
22 Şi tu ai ales pe poporul tău Israil popor în veci, şi tu, Doamne, te-ai făcut Dumnezeul lui.
23 Dar acum, Doamne, cuvântul pe care l-ai grăit către servul tău şi către casa lui să dăinuiască deapururi, şi fă precum ai zis.
24 Ci fie numele tău credincios şi mare în veac de veac şi să se spună: Domnul Savaot este Dumnezeul lui Israil, iar casa lui David să dăinuiască înaintea ta!
25 Căci tu, Doamne, ai descoperit robului tău că-i vei întemeia casă, pentru aceasta robul tău a îndrăznit să se roage înaintea ta.
26 Şi acum, Doamne, tu eşti Dumnezeu! Şi după ce ai grăit robului tău aceste lucruri preamăreţe,
27 Fie-ţi cu vrerea şi binecuvintează casa robului tău, să dăinuiască în veac inaintea ta, căci tu, Doamne, ceea ce binecuvintezi este binecuvântat deapururi.»