29
Atunci David a mai grăit către toată obştia: «Solomon, fiul meu, pe care l-a ales Domnul, este tânăr şi în fragedă vârstă, iar lucrarea este măreaţă, căci nu pentru om se face palatul acesta, ci pentru Domnul Dumnezeu.
Pentru aceasta m’am străduit din toate puterile mele să pregătesc pentru templul Domnului aur pentru lucrurile de aur, argint pentru cele de argint, aramă pentru cele de aramă, fier pentru cele de fier, lemn pentru cele de lemn, pietre de onix şi de încadrat, pietre de împodobit şi pietre de felurite colori, tot felul de pietre nestimate şi multă marmoră albă.
Ba mai mult! În bucuria mea pentru templul Domnului, tot ce am, aur şi argint, îl dăruiesc templului Domnului, în afară de tot ceea ce am pregătit pentru templu:
Trei mii de talanţi de aur, aur de Ofir, şapte mii de talanţi de argint curat pentru îmbrăcarea pereţilor templului,
Şi pentru cumpărarea de aur pentru lucrurile cele de aur, de argint pentru lucrurile cele de argint şi de tot felul de lucruri de mână de meşter. Şi cine mai vrea de bună voie să-şi umple astăzi mâna de prinoase pentru Domnul?»
Atunci au adus prinoase de bună voie capii de familii, voevozii seminţiilor lui Israil, căpeteniile peste mii şi peste sute şi căpeteniile în slujba regelui.
Ei dăruiră, pentru zidirea templului Domnului, cinci mii de talanţi şi zece mii de darici, zece mii de talanţi de argint şi optsprezece mii de talanţi de aramă, şi o sută de mii de talanţi de fier.
Şi cine a avut pietre scumpe, le-a dăruit vistieriei templului Domnului, sub mâna lui Iehiel Gherşonitul.
Şi s’a bucurat norodul de prinoasele lor cele de bună voie, căci dăruiseră Domnului cu inimă bună: aşijderea şi regele David s’a bucurat cu bucurie mare.
10 Atunci a binecuvântat David pe Domnul în ochii a toată obştia şi a zis: «Binecuvântat să fii tu, Doamne, Dumnezeul străbunului nostru Israil, din veac şi până în veac!
11 A ta, Doamne, este slava, puterea şi podoaba, strălucirea şi măreţia, căci tot ceea ce este în cer şi pe pământ al tău este! A ta este împărăţia, Doamne, care se ridică mândră deasupra tuturor!
12 Bogăţia şi cinstea de la tine vin, tu eşti stăpânitor a toate, în mâna ta este puterea şi tăria, în mâna ta e să faci pe orişicine mare şi puternic.
13 Şi acum, Dumnezeul nostru, noi te lăudăm şi preaslăvim slăvitul tău nume,
14 Căci cine sunt eu şi cine este poporul meu, că am avut atâta putere ca să aducem de bună voie prinoase ca acestea? Dar de la tine este totul şi din mâna ta ţi-am dat ţie prinos!
15 Căci streini suntem înaintea ta şi pribegi ca toţi părinţii noştri, ca umbra sunt zilele noastre pe pământ şi fără de nădejde.
16 Doamne Dumnezeul nostru! Toate aceste bogăţii, pe care noi le-am pregătit ca să-ţi zidim templu întru numele tău cel sfânt, sunt din mâna ta şi ale tale sunt.
17 Ştiu, Dumnezeul meu, că tu cercetezi inima şi ţi-e drag de neprihănirea ei. Toate acestea cu gând curat de bună voie ţi le-am dat, şi mă uit acum cu bucurie că norodul tău de aici de bună voie îţi face daruri!
18 Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israil, păstrează această râvnă de cugetare deapururi în inima poporului tău, şi îndreptează inima lui către tine…
19 Fiului meu Solomon dăruieşte-i inimă întreagă, ca să păzească poruncile tale, descoperirile tale şi legile tale, să le facă pe toate şi să zidească templul pentru care ea am făcut pregătiri.»
20 După aceasta a poruncit David la toată obştia: «Proslăviţi pe Domnul Dumnezeul vostru!» Şi toată obştia a proslăvit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor şi s’au plecat şi s’au închinat Domnului şi regelui.
21 Apoi a doua zi de dimineaţă au adus jertfă Domnului precum şi arderi de tot: o mie de viţei, o mie de berbeci, o mie de miei împreună cu jertfele lor de turnare, precum şi jertfe multe pentru tot Israilul.
22 Şi în ziua aceea au mâncat şi au băut înaintea Domnului cu bucurie mare şi l-au făcut rege pe Solomon, fiul lui David, şi l-au uns stăpânitor, iar pe Ţadoc arhiereu.
23 Şi Solomon s’a suit pe tronul Domnului ca rege în locul tatălui său David şi i-a mers bine şi tot Israilul a ascultat de el.
24 Şi toţi principii, toţi vitejii, aşijderea şi toţii fiii regelui David şi-au dat mâna sub regele Solomon.
25 Şi Domnul a preamărit pe Solomon în ochii a tot Israilul şi l-a învrednicit de falnică domnie, precum nu mai fusese nici unul din toţi regii de dinaintea lui în Israil.
26 David, fiul lui Iesei, a fost rege peste tot Israilul,
27 Şi a domnit peste Israil patruzeci de ani: în Hebron a domnit şapte ani, iar în Ierusalim treizeci şi trei.
28 Şi a murit la adânci bătrâneţe, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă, iar în locul lui s’a suit pe tron fiul său Solomon.
29 Istoria domniei regelui Solomon, de la început şi până la sfârşit, iată, se află scrisă în istoria lui Samuil Văzătorul, şi în aceea a lui Natan Proorocul şi a lui Gad Văzătorul,
30 Împreună cu toată domnia lui, cu faptele lui vitejeşti şi cu întâmplările vrednice de adus aminte, care au trecut peste el, peste Israil şi peste toate împărăţiile pământului.