1 Iosafat a avut avere multă şi slavă, şi s’a încuscrit cu Ahab.
2 După trecere de câţiva ani, el s’a pogorît la Ahab, în Samaria. Atunci Ahab a junghiat în cinstea lui şi a poporului care venise cu el un mare număr de vite mari şi mici, şi l-a înduplecat să pornească cu el împotriva Ramotului din Galaad.
3 Atunci Ahab, regele lui Israil, l-a întrebat pe Iosafat, regele lui Iuda: «Ai vrea să pleci cu mine împotriva Ramotului din Galaad?» Şi el i-a răspuns: «Ce mi se va întâmpla mie, ţi se va întâmpla şi ţie, şi ce va fi cu poporul meu, va fi şi cu al tău! Eu voi porni cu tine la luptă!»
4 Ci Iosafat a îmbiat pe regele lui Israil: «Rogu-te, întreabă care este cuvântul Domnului!»
5 Şi îndată regele lui Israil a adunat patru sute de prooroci şi i-a întrebat: «Să pornesc eu oare cu război împotriva Ramotului din Galaad, ori să stau pe loc?» Şi ei au răspuns: «Porneşte, fiindcă Dumnezeu îl va da în mâna regelui!»
6 Dar Iosafat a întrebat iarăşi: «Mai este oare vre-un prooroc al Domnului aici?
7 Atunci regele lui Israil a răspuns lui Iosafat: «Mai este unul prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar eu îl urăsc, fiindcă niciodată nu-mi prooroceşte de bine, ci mereu de rău. El este Miheia, fiul lui Imla.» Dar Iosafat i-a zis: «Măria Ta, nu grăi aşa!»
8 După aceasta, regele lui Israil a chemat un eunuc şi i-a poruncit: «Pleacă degrabă după Miheia, fiul lui Imla!»
9 În vremea aceasta, când regele lui Israil şi Iosafat, regele Iudei, stăteau înveşmântaţi, fiecare pe tronul său, pe o arie din faţa porţii Samariei, iar toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
10 Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut coarne de fier şi a strigat: «Aşa zice Domnul! Cu acestea vei împunge pe Sirieni până îi vei nimici!»
11 Şi toţi proorocii prooroceau la fel: «Porneşte împotriva Ramotului din Galaad şi vei birui, căci Domnul îl va da în mâna regelui!»
12 Şi solul care fusese trimis să cheme pe Miheia l-a îndemnat aşa: «Iată, proorocii vorbesc într’un glas de bine regelui, să fie dar şi cuvântul tău ca al unuia din ei şi vorbeşte de bine!»
13 Dar Miheia i-a răspuns: «Viu este Domnul! Numai ceea ce-mi va porunci Dumnezeu voi grăi!»
14 Şi când a ajuns la rege, regele l-a întrebat: «Miheia, să pornim noi cu război împotriva Ramotului din Galaad, ori să stăm pe loc?» El însă le-a răspuns: «Porniţi şi veţi birui, căci va cădea în mâinile voastre!»
15 Atunci regele i-a zis: «Decâte ori este nevoie să te jur pe numele Domnului ca să-mi spui adevărul?»
16 Atunci el i-a spus: «Văd tot Israilul împrăştiat pe munţi, ca oile care nu au păstor!» Şi Domnul a zis: «Aceşti oameni n’au căpetenii; fiecare să se întoarcă în pace la casa sa!»
17 Şi regele lui Israil a început a grăi: «Oare nu te-am prevestit că nu-mi prooroceşte de bine, ci numai de rău?»
18 Dar Miheia a zis: «Ascultaţi dară cuvântul Domnului! Văzut-am pe Domnul şezând pe tronul său şi toată oastea cerului stătea de-a-dreapta şi de-a-stânga sa.
19 Şi a întrebat Domnul: «Cine va duce în ispită pe Ahab, regele lui Israil, ca să se suie împotriva Ramotului din Galaad şi să piară?» Şi unul spunea una, altul alta.
20 Atunci a ieşit un duh care s’a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi duce în ispită!» Şi Domnul l-a întrebat: «Cu ce?»
21 Şi el i-a răspuns: «Voi ieşi şi mă voi preface în duh al minciunii în gura tuturor proorocilor lui!» Şi Domnul i-a spus: «Du-l în ispită, că poţi! Ieşi şi fă aşa!»
22 Şi acum iată că Domnul a pus în gura tuturor proorocilor tăi un duh al minciunii şi Domnul a grăit rău împotriva ta.»
23 Atunci s’a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana, de Miheia şi l-a lovit peste obraz şi i-a zis: «Pe ce cale a ieşit Duhul Domnului din mine ca să-ţi grăiască ţie?»
24 Iar Miheia i-a răspuns: «Vei vedea în ziua aceea, când vei trece din odaie în odaie ca să te ascunzi!»
25 Atunci a poruncit regele lui Israil: «Luaţi-l pe Miheia şi-l duceţi înapoi la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui,
26 Şi-i spuneţi: Aşa porunceşte regele! Aruncaţi-l în temniţă şi daţi-i să mănânce pâine şi apă cu ţârâita, până când mă voi întoarce teafăr!»
27 Atunci i-a zis Miheia: «Dacă te vei întoarce sănătos, n’a grăit Domnul prin mine!» Apoi a mai zis: «Ascultaţi aceasta toate popoarele!»
28 Cu toate acestea, regele lui Israil împreună cu Iosafat, regele lui Iuda, au pornit împotriva Ramotului din Galaad.
29 Şi regele lui Israil i-a zis lui Iosafat: «Îmi voi schimba hainele şi voi intra în luptă, însă tu stai îmbrăcat cu hainele tale!» Şi regele lui Israil şi-a schimbat hainele şi a intrat în luptă.
30 Dar regele Siriei dăduse poruncă căpitanilor de la carele de luptă: «Nu vă luptaţi cu nimeni, fie de rând, fie de frunte, ci numai cu regele lui Israil!»
31 Când căpitanii carelor de luptă au văzut pe Iosafat au zis: «Iată regele lui Israil!», şi s’au strâns împrejur să se lupte cu el, dar Iosafat a strigat şi Domnul i-a venit într’ajutor şi i-a îndepărtat de la el.
32 Şi dacă au văzut căpitanii carelor de luptă că nu este regele lui Israil, s’au întors înapoi.
33 Un arcaş însă a tras din întâmplare şi a nimerit pe regele lui Israil la încheietura platoşei. Atunci a poruncit el celui ce mâna carul: «Întoarce şi mă scoate din focul luptei, căci sunt rănit!»
34 Dar în ziua aceea, fiindcă bătălia era din ce în ce mai aprigă, regele lui Israil a fost silit să stea în carul său în faţa Sirienilor, iar la sfinţitul soarelui a murit.