1 Apoi tot poporul lui Iuda a luat pe Uzia, care era în vârstă de şaisprezece ani, şi l-a făcut rege în locul tatălui său Amaţia.
2 El a întărit Elatul şi l-a întors la Iuda după ce regele a adormit cu părinţii săi.
3 Când a ajuns rege, Uzia era de şaisprezece ani, şi în Ierusalim a domnit cincizeci şi doi de ani. Pe mama sa o chema Iecolia şi era de fel din Ierusalim.
4 El a săvârşit lucruri plăcute în ochii Domnului, întocmai ca şi părintele său Amaţia.
5 Atât cât a vieţuit Zaharia, el s’a sârguit către Domnul, fiindcă îl crescuse întru frica lui Dumnezeu, şi atâta vreme cât a căutat pe Domnul, Dumnezeu i-a dat izbândă.
6 El a pornit cu război împotriva Filistenilor şi a dărâmat zidurile Gatului, Iabnei şi Aşdodului, şi a întărit cetăţi în ţinutul Aşdodului şi al Filistenilor.
7 Şi Dumnezeu l-a ajutat împotriva Filistenilor, a Arabilor, a Meuniţilor şi a celor ce locuiau în Gur-Baal.
8 Dar şi Amoniţii i-au plătit tribut lui Uzia, iar faima lui a ajuns până înspre Egipt, din pricină că era peste măsură de puternic.
9 Uzia a zidit turnuri în Ierusalim la poarta din Colţ, la poarta din Vale şi la cea din Unghiu şi le-a întărit.
10 A zidit de asemenea turnuri în pustie şi a săpat multe fântâni, fiindcă avea turme mari în Şefela şi pe podişuri, lucrători ai pământului şi vieri în munţi şi în Carmel, fiindcă iubea lucrul pământului.
11 Uzia avea oştire de viteji care se duceau la luptă în cete socotite după numărătoarea lor de scriitorul Ieiel şi de dregătorul Maaseia, care stăteau la porunca lui Hanania, unul dintre marii dregători ai regelui.
12 Toţi capii de familie, căpetenii de ostaşi, gata de luptă, se ridicau la două mii şase sute.
13 Sub porunca lor stătea o oaste puternică de trei sute şapte mii şi cinci sute de inşi, care îşi făceau ostăşia în toiul bărbăţiei, ca să apere pe rege împotriva duşmanului.
14 Pentru această întreagă armată Uzia a pregătit scuturi, lănci, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii.
15 Tot aşa a făcut în Ierusalim maşini, lucrate de meşter, iscusit, – ca să le aşeze în turnuri şi în colţurile zidurilor, – cu care să arunce săgeţi şi pietroaie. Şi faima despre el s’a răspândit până departe, fiindcă în chip minunat a fostmajutat până a ajuns peste măsură de puternic.
16 Şi când a ajuns în culmea puterii, inima lui s’a îngâmfat spre pieirea lui, fiindcă a săvârşit un păcat împotriva Domnului Dumnezeului său, intrând în templul Domnului ca să aducă tămâieri pe altarul tămâierii.
17 Atunci Azaria arhiereul a intrat după el, împreună cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni curajoşi,
18 Şi s’au pus în pricină cu el şi i-au zis: «Nu-ţi este iertat ţie, Uzia, să tămâiezi înaintea Domnului, ci numai fiilor lui Aaron celor sfinţiţi ca să aducă tămâieri! Ieşi din Sfânta, căci ai săvârşit păcat care nu-ţi va fi spre slavă înaintea Domnului Dumnezeu!»
19 Atunci Uzia s’a înciudat şi, în vreme ce ţinea căţuia în mână ca să tămâieze, întărâtat împotriva preoţilor, a răsărit lepra pe fruntea lui, în faţa preoţilor, în templul Domnului, lângă altarul tămâierii.
20 Şi când Azaria arhiereul s’a întors către el, cât şi toţi preoţii, iată că pe fruntea lui ieşise lepra. Atunci l-au scos ei cu zorul de acolo, dar chiar şi el se grăbea să iasă, fiindcă Domnul îl lovise.
21 Şi regele Uzia a rămas lepros până la moartea lui şi a stat într’o casă deosebită, din pricină că nu era îngăduit în templul Domnului. În vremea aceasta, Iotam, fiul său, cârmuia ca un rege şi judeca poporul ţării.
22 Celelalte fapte ale domniei lui Uzia, de la cele dintâi până la cele de pe urmă, le-a scris proorocul Isaia, fiul lui Amos.
23 Şi a adormit Uzia cu părinţii săi şi a fost îngropat la un loc cu ei, în câmpul de lângă gropniţele regilor, căci se zicea: «A fost lepros!» Şi în locul său a ajuns rege fiul său Iotam.