7
Când a isprăvit Solomon rugăciunea, foc s’a coborît din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, în vreme ce slava lui Dumnezeu umplea templul,
Iar preoţii nu puteau să intre în templu, fiindcă slava lui Dumnezeu îl umpluse.
Şi toţi fiii lui Israil care au văzut pogorîrea focului din cer şi slava Domnului în templu au căzut cu faţa la pământ, pe caldarâmul de piatră, şi s’au închinat şi au lăudat pe Domnul: «Că este bun că în veac ţine mila lui!»
Regele şi tot poporul au adus atunci jertfe Domnului,
Şi anume: douăzeci şi două de mii de boi ca jertfă de pace şi o sută douăzeci de mii de vite mici. Astfel regele şi poporul au săvârşit sfinţirea templului lui Dumnezeu.
Preoţii săvârşeau slujbele lor, iar leviţii, cu instrumentele muzicale pe care le făcuse regele David, lăudau pe Domnul: «Că în veac ţine mila lui», aşa cum David îl proslăvea prin mâna lor; preoţii sunau din trâmbiţă în faţa lor, iar Israilul stătea la slujbă.
Apoi Solomon a sfinţit mijlocul curţii din faţa templului, aducând arderi de tot şi grăsimea jertfelor de pace, fiindcă jertfelnicul cel de aramă pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile de tot, prinoasele şi grăsimile.
Atunci, Solomon şi împreună cu el tot Israilul – mulţime mare foarte, – au prăznuit praznicul acesta vreme de şapte zile, începând de la Hamat şi până la râul Egiptului,
Iar în ziua a opta au prăznuit odovania, fiindcă sfinţirea ţinuse şapte zile şi praznicul tot şapte.
10 În ziua a douăzeci şi treia a lunii a şaptea, a trimis norodul la casele lor, bucuros şi cu inimă bună pentru binefacerile pe care Domnul le dăruise lui David, lui Solomon şi poporului său Israil.
11 După ce a isprăvit Solomon templul Domnului şi palatul împărătesc şi tot ceea ce avusese pe inimă să facă în templul Domnului şi în palatul său dusese la bun sfârşit,
12 Domnul i s’a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis: «Ascultat-am ruga ta şi mi-am ales locul acesta, templul în care să mi se aducă jertfe.
13 Când voi închide cerul şi nu va mai ploua, când voi porunci lăcustelor să pustiască ţara, când voi trimite ciumă peste poporul meu,
14 Şi poporul meu cel numit cu numele meu se va umili, se va ruga şi va căuta faţa mea, şi se va căi de năravurile lui cele rele, îl voi asculta din ceruri şi îi voi ierta păcatul şi îi voi tămădui ţara.
15 Şi acum ochii mei vor fi deschişi şi urechile mele vor băga de seamă la rugăciunea care se face în locul acesta.
16 Ales-am şi am sfinţit templul acesta ca să sălăşluiască deapururi numele meu într’însul şi ochii mei şi urechile mele să fie acolo în toată vremea.
17 Iar tu, dacă vei umbla înaintea mea, precum a umblat şi David, părintele tău, şi vei împlini poruncile mele şi legile şi îndreptările mele le vei păzi,
18 Voi înălţa tronul împărăţiei tale precum am făgăduit părintelui tău David şi i-am zis: «Nu va lipsi din tine urmaş, care să fie cârmuitor peste Israil!»
19 Dar dacă vă veţi răzleţi şi veţi lepăda legile şi poruncile mele pe care vi le-am dat vouă, şi veţi umbla şi veţi cinsti pe alţi dumnezei şi vă veţi închina lor,
20 Vă voi smulge din pământul pe care vi l-am dat şi acest templu pe care l-am sfinţit întru numele meu îl voi azvârli de la faţa mea, şi vă voi face pildă şi ocară la toate popoarele,
21 Încât cel ce va trece pe lângă slăvit templul acesta va rămânea uluit şi va întreba: «Din care pricină s’a purtat Domnul astfel cu ţara şi cu templul acesta?»
22 Atunci va primi răspuns: «Din pricină că au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor care i-a scos din ţara Egiptului şi s’au alăturat de alţi dumnezei, s’au închinat lor şi le-au slujit lor, iată pentru ce a dat peste ei toată nenorocirea aceasta!»