1 Drept aceea, asupra celor ce sunt în Christos Iisus nu este acum nici o osândă.
2 De vreme ce legea duhului vieţii în Isus Christos m’a liberat de legea păcatului şi a morţii.
3 Căci – lucru peste putinţă legii, întru cât era neputincioasă din pricina cărnii – Dumnezeu a trimis, pentru păcat, pe însuşi Fiul său, în trup asemănător trupului păcatului, şi în trup a osândit păcatul,
4 Pentru ca hotărîrea legii să se împlinească întru noi cei ce nu umblăm potrivit trupului, ci potrivit duhului,
5 Căci cei ce se ţin de trup poftesc cele trupeşti, iar cei ce se ţin de duh, cele duhovniceşti.
6 Ci pofta cărnii este moarte, pe când cugetul duhului este viaţă şi pace;
7 Deoarece pofta cărnii este vrăşmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate.
8 Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi, însă, nu sunteţi sub puterea cărnii, ci a duhului, dacă într’adevăr Duhul lui Dumnezeu sălăşluieşte întru voi. Iar dacă cineva nu are duhul lui Christos: acela nu este al lui.
10 Şi de e Christos în voi, trupul, pe de o parte, este mort, din pricina păcatului, dar duhul, pe de altă parte, este viaţă, din pricina îndreptării date de Dumnezeu.
11 Iar dacă duhul celui ce a înviat pe Iisus din morţi locueşte întru voi, el cel ce a înviat pe Iisus din morţi, vii va face şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului său carele sălăşlueşte întru voi.
12 Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup.
13 Căci dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.
14 Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Spiritul lui Dumnezeu, ei fiii lui Dumnezeu sunt.
15 Într’adevăr, n’aţi primit duh de robie, ca să vă fie iarăşi frică, ci aţi primit spiritul înfierii, prin care strigăm: Abba! (Părinte!)
16 Spiritul însuşi mărturiseşte împreună cu spiritul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
17 Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Christos, dacă într’adevăr suferim împreună cu el, ca împreună cu el să ne şi preamărim.
18 Ci socotesc că durerile ceasului de faţă nu pot să stea în cumpănă cu mărirea care va să se arate pentru noi.
19 Pentru că dorul statornic al făpturii aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20 Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – totuşi cu nădejde:
21 De vreme ce făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.
22 Fiindcă ştim că toată făptura suspină laolaltă şi este până acum ca în dureri de naştere.
23 Şi nu numai atât, ci şi noi, oare avem pârga Duhului, noi singuri suspinăm în noi înşine, aşteptând cu nerăbdare înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
24 Căci întru nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede?
25 Iar de nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm cu stăruinţă.
26 Asemenea şi Duhul vine slăbiciunii noastre într’ajutor, căci să ne rugăm cum trebue: nu ştim, ci singur Duhul se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite.
27 Însă cercetătorul inimilor ştie care este năzuinţa Duhului, căci el se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.
28 Ştim, apoi, că pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu, adică pentru cei ce sunt chemaţi după a sa ştiinţă mai dinainte, toate laolaltă lucrează înspre bine.
29 Căci pe care i-a cunoscut mai înainte, pe aceia mai înainte i-a şi hotărît să fie asemenea icoanei Fiului său, ca el să fie întâi născut între foarte mulţi fraţi.
30 Iar pe care i-a hotărît mai înainte, pe aceia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceia i-a şi îndreptat, iar pe care i-a îndreptat, pe aceia i-a şi preamărit.
31 Ce vom zice dar, la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?
32 Când el pe însuşi Fiul său nu l-a cruţat, ci l-a dat morţii pentru noi toţi, cum nu ne va da el oare toate împreună cu el?
33 Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel ce îndreptează.
34 Cine va osândi? Oare Christos? Christos cel ce a murit, ba mai bine cel ce a înviat, cel ce este de-a-dreapta lui Dumnezeu – el mijloceşte pentru noi!
35 Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Christos? Oare necazul? Ori strâmtorarea, ori prigoana, ori foametea, ori golătatea, ori primejdia, ori sabia?
36 Căci precum este scris: Pentru tine suntem omorîţi toată ziua; socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiere.
37 Ci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin acela care ne-a iubit.
38 Pentru că sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici ce este acum, nici ce va să fie, nici puterile
39 înălţimii, nici puterile genunei şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Iisus Christos, Domnul nostru.