2
Acum, Noemina avea o rudă după bărbatu-său, un om cu bună stare din neamul lui Elimelec, şi numele lui era Booz.
Şi Rut moabiteanca a zis către Noemina: «Să mă duc în ţarină ca să adun spice de pe urma vre-unuia care-mi va îngădui». Şi Noemina i-a răspuns: «Du-te, fata mea».
Şi a plecat şi a intrat în ţarină, şi aduna pe secerătură spicele rămase de la secerători. Şi întâmplarea a dus-o într’o lăture a ţarinii care era a lui Booz, cel din neamul lui Elimelec.
Şi tocmai atunci Booz venea diu Betleem şi a rostit către secerători: «Domnul să fie cu voi!» Şi ei i-au răspuns: «Domnul să te binecuvânteze!»
Apoi a întrebat Booz pe sluga sa, care era pusă peste secerători: «A cui este această tânără femeie?»
Iar sluga care era pusă peste secerători i-a răspuns astfel: «Moabiteanca cea tânără este, care s’a întors cu Noemina, din ţara Moabului.
Şi ea mi-a spus: «Aş vrea să culeg şi să adun printre snopi, pe urma secerătorilor». Şi a venit şi stă în picioare de azi de dimineaţă şi până acum nu s’a dat la umbră decât puţin de tot.»
Atunci Booz a zis către Rut: «Auzi tu, fata mea, să nu te duci să strângi în altă ţarină şi să nu te depărtezi de aici, ci ţine-te de fetele care seceră la mine.
Ţine ochii pe ţarina în care seceră şi mergi pe urma lor; iar eu să ştii că am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi dacă îţi este sete, du-te la ulcioare şi bea din apa pe care au scos-o slugile.»
10 Atunci ea a căzut cu faţa la pământ şi s’a închinat în faţa lui şi a grăit către el: «Cum am aflat eu har în ochii tăi ca să mă bagi în seamă, câtă vreme eu sunt străină?»
11 Dar Booz i-a răspuns şi a zis: «Mi s’a spus cu deamăruntul tot ceea ce ai făcut pentru soacră-ta, după moartea soţului tău, şi cum ai lăsat pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut şi ai venit în mijlocul unui popor pe care nu-l cunoşteai mai nainte.
12 Domnul să încununeze fapta ta şi deplină să-ţi fie răsplata de la Domnul Dumnezeul lui Israil, la care ai venit ca să te adăposteşti sub aripile lui.»
13 Şi a zis Rut: «Fie să găsesc mereu, doamne, har în ochii tăi, căci tu m’ai mângâiat şi cuvintele tale au mers la inima roabei tale, cu toate că eu nu sunt nici cât una din slujitoarele tale!»
14 Apoi, la vremea prânzului, Booz a zis către ea: «Vino aici aproape şi mănâncă la masa mea şi întinge bucătura ta în oţet». Şi Rut şezu alături de secerători şi Booz îi dădu grăunţe prăjite şi ea mâncă şi se sătură şi îi mai prisosi, iar ceea ce i-a mai rămas a pus deoparte.
15 Şi s’a sculat ca să mai strângă, iar Booz a dat poruncă slugilor sale şi le-a spus: «Poate să strângă spice şi de printre snopi; voi să nu o dojeniţi.
16 Ba chiar scoateţi pentru ea câte ceva din mănunchiuri şi lăsaţi-o să adune; şi n’o ocărîţi.»
17 Aşa a strâns ea spice de pe secerătură până seara şi a bătut ce strânsese şi a ieşit aproape o efă de orz.
18 Şi luându-l s’a dus în cetate; şi a văzut soacră-sa ce culesese. Apoi Rut a scos şi i-a dat ceea ce-i mai rămăsese după ce se săturase.
19 Atunci soacră-sa a întrebat-o: «Unde ai cules astăzi şi unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce a avut grijă de tine!» Atunci ea, spunând soacrei sale la cine muncise, a grăit: «Numele omului la care am muncit astăzi este Booz».
20 Ci Noemina a răspuns norei sale: «Binecuvântat să fie el de Domnul! Căci mila lui n’a părăsit nici pe cei vii, nici pe cei răposaţi.» Apoi Noemina i-a spus iar: «Omul acesta ne este rudă; este unul din neamurile cu drept de răscumpărare faţă de noi».
21 Rut moabiteanca zise: «El mi-a mai spus: «Ţine-te de slugile mele, până ce vor isprăvi cu tot secerişul meu!»
22 Şi a răspuns Noemina norei sale Rut: «Este mai bine, fata mea, să ieşi cu fetele care slujesc la el, decât să te întâmpine alţii cu supărare în altă ţarină».
23 Deci Rut s’a ţinut de slujitoarele lui Booz, culegând mereu, până ce s’a sfârşit secerişul orzului şi secerişul grâului. Şi stătea la soacră-sa.