1 Şi a trâmbiţat al cincilea înger; şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s’a dat cheia fântânii adâncului.
2 Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s’a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văzduhul s’au întunecat de fumul fântânii.
3 Şi din fum au ieşit lăcuste, pe pământ, şi li s’a dat lor putere precum au putere scorpiile pământului.
4 Şi li s’a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici o verdeaţă şi nici un copac, fără numai pe oamenii care nu au pecetia lui Dumnezeu pe frunţile lor.
5 Şi datu-li-s’a nu ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, când a înţepat pe om.
6 Şi în zilele acelea, căuta-vor oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor pofti să moară; moartea însă va fugi de ei.
7 Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi de război. Pe capetele lor aveau cununi ca de aur, şi feţele lor erau ca feţele omeneşti.
8 Aveau păr ca femeile şi dinţii lor erau ca dinţii leilor.
9 Aveau, apoi, pieptare ca pieptarele de fier, iar vuetul aripilor lor era la fel cu vuetul unei mulţimi de care şi de cai, care aleargă la luptă.
10 Şi au cozi şi bolduri asemenea scorpiilor; şi puterea lor e în cozile lor, ca să vatăme pe oameni, cinci luni.
11 Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui nume în evreeşte este Abadon, iar în elineşte are numele Apolion.
12 Întâiul vai a trecut; iată vine încă un vai şi încă unul, după acestea.
13 Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Atunci am auzit un glas, din cele patru cornuri ale jertfelnicului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
14 Zicând către îngerul al şaselea, cel ce avea trâmbiţa: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi, la râul cel mare, Eufratul.
15 Şi fură dezlegaţi cei patru îngeri, care erau gătiţi spre ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, ca să omoare a treia parte din oameni.
16 Şi numărul oştirilor era două sute de milioane de călăreţi, căci am auzit numărul lor.
17 Şi aşa am văzut, în vedenie, caii şi pe cei ce şedeau pe ei: călăreţii aveau platoşe ca faţa focului şi a iachintului şi a pucioasei, iar capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din gurile lor ieşea foc şi fum şi pucioasă.
18 De aceste trei bătăi – de focul şi de fumul şi de pucioasa care ieşea din gurile lor – ucisă a fost a treia parte din oameni.
19 Pentru că puterea cailor este în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor sunt asemenea şerpilor, având capete, şi cu acestea vatămă.
20 Dar ceilalţi oameni, care nu au murit din rănile acestora, nu s’au pocăit deloc de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine demonilor şi idolilor de aur şi de argint, şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble;
21 Şi nu s’au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.