14
Într’o zi, Ionatan, fiul lui Saul, zise către scutierul său: «Vino să trecem dincolo la straja Filistenilor, care este de partea cealaltă a trecătoarei.» Însă tatălui său nu i-a spus nimic.
Şi Saul stătea la capătul celălalt al Ghebei, sub rodiul din arie, iar oastea lui era de vreo şase sute de inşi.
Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui Icabod, feciorul lui Fineas, feciorul lui Eli arhiereul Domnului în Şilo, purta efodul. Iar poporul nu ştia despre plecarea lui Ionatan.
În mijlocul trecătorii prin care Ionatan căuta să se strecoare, ca să ajungă la straja Filistenilor, era un colţ de stâncă de o parte şi un colţ de stâncă de cealaltă parte; unuia îi zicea Boţeţ şi altuia îi zicea Sene.
Un colţ de stâncă se ridica spre miază-noapte, în dreptul Micmasului, iar celălalt se ridica spre miază-zi, în dreptul Ghebei.
Deci Ionatan a zis către scutierul său: «Vino să trecem spre straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va săvârşi lucrul său prin noi, căci la Domnul nu e nici o piedică să dea izbăvirea, ori cu mulţi, ori cu puţini.»
Ci scutierul i-a răspuns: «Fă tot ce te îndeamnă inima ta. Iată, eu sunt lângă tine. Cum simţi tu, simt şi eu!»
Zis-a Ionatan: «Iată, noi vom trece spre acei oameni şi ne vom arăta lor.
Dacă ne vor zice aşa: «Aşteptaţi până ce vom veni la voi», atunci noi vom sta locului şi nu ne vom urca spre ei.
10 Dar de vor zice aşa: «Urcaţi-vă la noi», atunci ne vom urca, fiindcă Domnul i-a dat în mâinile noastre şi aceasta să fie semn pentru noi!»
11 Când se arătară amândoi strajei Filistenilor, Filistenii strigară: «Iată, Evreii ies din vizuinile în care stăteau ascunşi!»
12 Şi au grăit oamenii din strajă către Ionatan şi către scutierul său şi le-au strigat: «Suiţi-vă la noi, să vă spunem ceva!» Atunci Ionatan a rostit către scutierul său: «Urcă-te după mine, căci Domnul i-a dat în mâna lui Israil!»
13 Şi Ionatan s’a urcat de-a-buşile, cu scutierul după el, iar Filistenii o rupseră la fugă, în faţa lui Ionatan, şi el îi lua în sabie şi scutierul, în urma lui, îi ucidea.
14 Şi aceasta a fost întâia luptă crâncenă pe care au dat-o Ionatan şi scutierul său, doborînd ca la douăzeci de oameni pe o întindere cât o jumătate de pogon, adică atât cât poate ara o pereche de boi într’o zi.
15 Şi s’a iscat spaimă în tabără şi în câmp şi în tot poporul războinic; straja şi cei ce umblau după pradă se spăimântară şi ei. Şi pământul se cutremură şi fu groaza lui Dumnezeu.
16 Atunci iscoadele lui Saul din Gheba lui Veniamin aruncându-şi ochii, iată că tabăra era în mare vălmăşag şi lumea fugea încoace şi încolo.
17 Saul a zis oastei sale care era cu el: «Număraţi-vă şi vedeţi cine s’a dus de la noi.» Şi au făcut numărătoarea şi iată că lipseau Ionatan şi armaşul lui.
18 Apoi Saul a zis către Ahia: «Adu efodul încoace». Căci efodul era atunci cu Israiliţii.
19 Dar pe când Saul vorbea cu preotul, vuetul din tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare. Atunci Saul a zis către preot: «Strânge-ţi mâna!»
20 Şi Saul şi toată oastea care era eu el se adunară şi intrară în tabără. Dar iată că între Filisteni fiecare trăgea cu sabia în celălalt, într’o învălmăşală cumplită.
21 Iar Evreii care erau cu Filistenii mai dinainte şi care plecaseră cu ei la bătălie au fugit şi ei, ca să se unească cu Israiliţii din jurul lui Saul şi Iui Ionatan.
22 Iar toţi acei Israiliţi care se ascunseseră prin munţii Efraim, când prinseră de veste că Filistenii fug, se luară şi ei după Filisteni şi se încăierară la luptă.
23 Astfel Domnul a mântuit pe Israil în ziua aceea, iar lupta s’a întins până la Bethoron.
24 Şi toată oastea care era cu Saul se urcase până la zece mii de oameni, iar bătălia s’a întins în tot muntele Efraim. Însă Saul a săvârşit în ziua aceea o mare nebunie, căci el a legat poporul cu blestem zicând: «Blestemat să fie acela care va pune în gură de-mâncare până diseară şi până nu-mi voi răzbuna împotriva duşmanilor mei!» Şi nimeni din popor n’a gustat demâncare.
25 Dar pe câmp se aflau faguri de miere.
26 Şi a ajuns gloata la faguri şi iată mierea curgea din ei. Însă nimeni nu şi-a adus mâna la gură, fiindcă poporul se temea de jurământ.
27 Ionatan însă nu auzise de jurământul cu care tatăl său legase poporul; şi el a întins vârful toiagului, din mâna sa, şi l-a vârît într’un fagure de miere şi apoi şi-a adus mâna la gură. Atunci ochii săi s’au luminat învioraţi.
28 Dar un oştean a deschis gura şi a zis: «Tatăl tău a legat poporul cu jurământ zicând: «Blestemat să fie acela care va pune astăzi demâncare în gură!» Iar poporul era sleit de oboseală.
29 Răspuns-a Ionatan: «Tatăl meu turbură ţara. Ia uitaţi-vă cum s’au luminat ochii mei, fiindcă am gustat puţin din mierea aceasta.
30 O, dacă poporul ar fi mâncat astăzi să se sature, din prada duşmanilor săi pe care a găsit-o! Pe când acum, înfrângerea Filistenilor n’a ieşit prea mare.»
31 Deci au bătut pe Filisteni, în ziua aceea, de la Micmas până la Aialon, dar poporul care luptase era sfârşit de oboseală.
32 Atunci poporul războinic a năvălit asupra prăzilor şi au înşfăcat oi, boi, viţei şi i-au înjunghiat acolo pe loc şi poporul a mâncat carnea cu sânge.
33 Şi i-au dat de veste lui Saul şi i-au spus: «Iată poporul a păcătuit înaintea Domnului, fiindcă a mâncat carne cu sânge». Ci el a grăit: «Aţi săvârşit nelegiuire! Rostogoliţi spre mine, acum, o piatră mare!»
34 Şi iarăşi a zis Saul: «Împrăştiaţi-vă în popor şi spuneţi-le: Aduceţi la mine fiecare boul său şi fiecare oaia sa şi înjunghiaţi-le aici şi mâncaţi-le şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând carnea împreună cu sângele!» Şi tot poporul aduse, în noaptea aceea, fiecare vita pe care o avea la îndemână şi o junghie acolo.
35 Şi Saul a zidit un jertfelnic Domnului; acesta era întâiul jertfelnic pe care l-a zidit Domnului.
36 Apoi zis-a Saul: «Să ne coborîm la noapte şi să urmărim pe Filisteni şi să-i nimicim până se va lumina de ziuă şi să nu lăsăm din ei nici unul». Iar ei au răspuns: «Fă tot ce ţi se pare că este bine.» Dar arhiereul a zis: «Să ne apropiem, întâi, aici de Dumnezeu!»
37 Deci Saul a întrebat pe Dumnezeu: «Să mă pogor, oare, ca să urmăresc pe Filisteni? Îi vei da tu în mâna lui Israil?» Însă Domnul nu i-a dat răspuns în ziua aceea.
38 Atunci a zis Saul: «Apropiaţi-vă aici toate căpeteniile poporului. Cercetaţi şi vedeţi prin cine s’a săvârşit azi acest păcat.
39 Căci viu este Domnul, cel ce mântueşte pe Israil! Chiar dacă ar fi la mijloc Ionatan, fiul meu, să moară pe loc!» Dar nimeni nu i-a răspuns din tot poporul.
40 Atunci a grăit el către întregul Israil: «Voi să staţi de această parte, iar eu cu Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte». Şi poporul i-a răspuns lui Saul: «Fă cum crezi că este bine!»
41 Apoi Saul s’a rugat Domnului: «Dumnezeule al lui Israil, de ce n’ai răspuns astăzi robului tău? Dacă vina aceasta o am eu sau fiul meu Ionatan, fă să iasă Urim, iar dacă păcatul acesta l-a săvârşit poporul tău Israil, atunci fă să iasă Tumim». Şi sorţul căzu pe Ionatan şi pe Saul, iar poporul ieşi din bănuială.
42 Şi zise iarăşi Saul: «Aruncaţi sorţul între mine şi Ionatan, fiul meu», şi sorţul căzu pe Ionatan.
43 Atunci Saul grăi către Ionatan: «Spune-mi ce ai făcut î?» Iar Ionatan i-a spus şi i-a mărturisit: «Drept e că am gustat puţină miere, cu vârful toiagului ce era în mâna mea. Iată-mă! Sunt gata să mor!»
44 Ci răspuns-a Saul: «Aşa să-mi facă mie Dumnezeu şi mai rău decât atât, dacă nu vei muri, Ionatane!»
45 Dar poporul a strigat către Saul: «Să moară Ionatan, care a adus această mare mântuire în Israil? Ferească Dumnezeu! Viu e Domnul! Nici un păr din capul lui să nu cadă pe pământ! Căci doar cu ajutorul lui Dumnezeu a biruit el astăzi!» Astfel poporul scăpă pe Ionatan de la moarte.
46 Iar Saul a contenit cu urmărirea Filistenilor şi Filistenii s’au întors la vetrele lor.
47 Şi Saul ajungând la domnie peste Israil, s’a luptat cu toţi vrăjmaşii săi vecini: împotriva Moabului, împotriva Amoniţilor, împotriva Edomului, împotriva regelui din Toba, împotriva Filistenilor, şi pe toţi cu care a dat piept i-a biruit.
48 A arătat mare vitejie, a bătut pe Amaleciţi şi a scăpat pe Israil din mâna celor ce-l prădau.
49 Iar fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua; şi numele celor două fete ale sale au fost: Merab, numele celei mai mari, şi Micol, numele celei mai mici;
50 Iar numele femeii lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaţ; şi numele voevodului oastei sale era Abner, feciorul lui Ner, unchiul lui Saul.
51 Atât Chiş, tatăl lui Saul, cât şi Ner, tatăl lui Abner, erau feciorii lui Abiel.
52 Ci războiul cu Filistenii a fost aprig, cât a trăit Saul; de aceea ori de câte ori Saul vedea un om voinic şi războinic viteaz, îl lua lângă el.