1 În vremea aceasta Filistenii şi-au strâns laolaltă oştirile pentru luptă şi s’au adunat la Soco din Iuda şi au tăbărît între Soco şi Azeca, la Efes-Damim.
2 Atunci Saul şi războinicii din Israil s’au adunat şi au tăbărît în «Valea Stejarului» şi s’au aşezat în şir de bătălie, ca să dea piept cu Filistenii.
3 Şi Filistenii stăteau pe muntele din partea aceasta, iar Israiliţii stăteau pe muntele din partea cealaltă, iar la mijloc era o vale.
4 Şi a ieşit din rândul Filistenilor un luptător al cărui nume era Goliat, din Gat, şi care era înalt de şase coţi şi o palmă.
5 Şi în cap avea un coif de aramă şi era îmbrăcat într’o platoşă de solzi, iar greutatea platoşei era de cinci mii de sicli de aramă.
6 Peste fluierele picioarelor avea turetci de aramă şi o suliţă de aramă pe umerii săi.
7 Şi toporâştea suliţei sale era cât un drug de ţesător, iar vârful suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Şi scutierul lui mergea înainte.
8 Apoi s’a oprit şi a început să strige spre rândurile Israiliţilor, zicându-le: «De ce ieşiţi şi vă aşezaţi în şir de bătălie? Nu sunt eu Filistean şi voi robii lui Saul? Alegeţi-vă un bărbat care să coboare la mine.
9 Dacă va putea să se lupte cu mine şi să mă ucidă, atunci noi să vă fim robi; iar dacă eu îl voi birui pe el şi-l voi ucide, atunci voi să ne fiţi robi şi să ne slujiţi nouă!»
10 Şi mai zicea Filisteanul: «Eu am ruşinat astăzi rândurile războinicilor lui Israil. Daţi-mi mie un bărbat, ca să ne războim împreună!»
11 Şi auzind Saul şi tot Israilul aceste cuvinte ale Filisteanului, au rămas încremeniţi şi au fost cuprinşi de mare frică.
12 Şi David era feciorul lui Iesei Efratitul, din Betleemul lui Iuda, om cu opt feciori, care, în zilele lui Saul, era bătrân şi înaintat în vârstă.
13 Şi cei trei feciori mai mari ai lui Iesei porniseră după Saul, la război. Iar numele celor trei feciori plecaţi la război erau: Eliab, cel dintâi născut, Abinadab, al doilea, şi al treilea era Şama.
14 Iar David era cel mai mic, şi cei trei fraţi mai mari ai lui plecaseră după Saul.
15 David însă se ducea şi se întorcea de lângă Saul, ca să pască oile tatălui său, la Betleem.
16 Iar Filisteanul se apropia în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, şi s’a arătat aşa patruzeci de zile.
17 Zis-a Iesei către David, fiul său: «Ia pentru fraţii tăi o efă din aceste boabe prăjite şi aceste zece pâini şi du-le degrabă în tabără la fraţii tăi;
18 Iar aceste gogoloaie de caş du-le căpeteniei din mia lor. Şi întreabă de sănătatea fraţilor tăi şi adu un zălog de la ei.»
19 Ci Saul şi ei şi toţi bărbaţii din Israil erau în «Valea Stejarului», prinşi în luptă cu Filistenii.
20 Deci David s’a sculat dis-de-dimineaţă, a lăsat oile în seama unui paznic, a pus povara pe spate şi a plecat, precum îi poruncise Iesei. Şi a sosit în tabăra carelor de război, tocmai când oastea, ieşind în şiruri de bătaie, clocotea de strigăte războinice.
21 Şi Israil şi Filistenii s’au întocmit de luptă, stând oştile faţă în faţă.
22 Atunci David a dat în grijă povara din spate-i paznicului poverilor şi a alergat în rândurile luptătorilor, şi ajungând a întrebat pe fraţii săi de sănătate.
23 Dar pe când vorbea el cu ei, iată că ieşi din rândurile Filistenilor uriaşul Goliat, Filisteanul din Gat, şi spuse aceleaşi cuvinte ca mai nainte; şi David le auzi.
24 Iar toţi oamenii din Israil, când l-au văzut pe Goliat, au fugit de dinaintea lui spăimântându-se grozav.
25 Şi oamenii din Israil ziceau: «Văzut-aţi pe acest om care a ieşit din rând? El iese ca să facă de ruşine pe Israil, însă pe acela care îl va omorî, regele îl va dărui cu mari averi şi-i va da de soţie pe fiica sa şi va scuti casa tatălui său de orice dajdie în Israil.»
26 Atunci David a întrebat pe cei din preajma lui şi a zis: «Ce se va întâmpla cu omul care va ucide pe Filisteanul acesta şi va ridica ocara lui Israil? Cine este acest Filistean netăiat împrejur, ca să facă de râs oştile Dumnezeului celui viu?»
27 Şi poporul i-a răspuns în acelaşi chip zicând: «Aşa parte va avea omul care-l va ucide!»
28 Însă când fratele său cel mare, Eliab, auzi ce vorbea el cu oamenii, mânia lui Eliab se aprinse împotriva lui David şi-l dojeni: «De ce te-ai coborît aici şi în grija cui ai lăsat tu, în bărăgan, cele câteva oi? Eu cunosc trufia ta şi viclenia inimii tale, căci ai venit ca să te uiţi la bătălie!»
29 Răspuns-a David: «Dar ce am făcut eu acum? Au fost doar numai vorbe!»
30 Apoi el se întoarse la altul şi-l întrebă acelaşi lucru şi oamenii îi răspunseră cu aceleaşi cuvinte ca mai nainte.
31 Şi auzindu-se cuvintele pe care le vorbea David, au fost spuse înaintea lui Saul, şi Saul a zis să i-l aducă.
32 Atunci David a grăit către Saul: «Curajul stăpânului meu să nu se prăbuşească! Robul tău se va duce să se lupte cu acest Filistean!»
33 Dar Saul i-a răspuns lui David: «Tu nu poţi să te duci împotriva acestui Filistean să te baţi cu el, fiindcă tu eşti băietan, pe când el este războinic din tinereţea lui.»
34 David însă i-a zis lui Saul: «În vremea când robul tău păştea oile tatălui său şi când venea leul ori ursul şi răpea o oaie din turmă,
35 Eu tăbăram pe el şi-l loveam şi-i smulgeam prada din gură, iar dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de gât şi-l loveam până ce îl omoram.
36 Robul tău a omorît şi lei şi urşi, şi acest Filistean netăiat împrejur va fi ca unul dintre ei, fiindcă el a defăimat oştirea viului Dumnezeu!»
37 Şi a zis iarăşi David: «Domnul cel ce m’a scăpat din ghiarele leului şi din labele ursului, el mă va scăpa din mâna acestui Filistean!» Atunci Saul a rostit către David: «Du-te, şi Domnul să fie cu tine».
38 Şi Saul îmbrăcă pe David cu veşmintele sale şi-i puse în cap coif de aramă şi-i dădu o platoşă.
39 Apoi David se încinse cu sabia lui Saul peste veşminte şi se încercă să umble, căci nu era deprins cu ele. Şi a zis David către Saul: «Nu pot să umblu cu platoşa asta, căci nu sunt deprins cu ea». Deci David a lepădat-o de pe el.
40 După aceea şi-a luat toiagul în mână şi şi-a ales cinci pietre netede din pârău şi le-a pus în traista-i ciobănească – tolba lui – şi cu praştia în mână s’a apropiat de Filistean.
41 Iar Filisteanul venea întins şi se tot apropia de David, iar omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui.
42 Şi Filisteanul uitându-se şi văzând pe David l-a dispreţuit, fiindcă era un băietan, bălan şi frumos la chip.
43 Şi Filisteanul a strigat la David: «Câine sunt eu de vii tu la mine cu toiege?» Şi Filisteanul blestemă pe David în numele dumnezeilor săi.
44 Apoi Filisteanul rosti către David: «Vino la mine, căci am să dau carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpiei!»
45 Însă David răspunse Filisteanului: «Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu ţăpoi, dar eu viu împotriva ta în numele Domnului Savaot, Dumnezeul oştirilor lui Israil pe care tu le-ai defăimat.
46 În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea şi eu te voi răpune şi-ţi voi lua capul şi voi da stârvul tău şi stârvurile oştirii Filistenilor, chiar astăzi, păsărilor cerului şi fiarelor pământului, aşa încât tot pământul să ştie că în Israil este Dumnezeu.
47 Şi toată această lume adunată să înţeleagă că nu cu sabia şi cu suliţa mântueşte Domnul, fiindcă războiul acesta este lucrul Domnului şi El vă va da pe voi în mâinile noastre.»
48 Şi când Filisteanul se porni şi merse şi se apropie ca să înfrunte pe David, David cu grăbire alergă din rândurile oştirii, ca să dea piept cu Filisteanul.
49 Şi David vârî mâna în traistă şi luând de acolo o piatră o învârti cu praştia şi izbi pe Filistean în frunte, aşa încât piatra îi pătrunse în frunte şi el căzu cu faţa la pământ.
50 Astfel David birui pe Filistean, cu praştia şi cu piatra, izbindu-l pe Filistean şi omorîndu-l, şi fără să fi avut David sabie în mâna lui.
51 Apoi David a alergat şi stând deasupra Filisteanului a pus mâna pe sabia lui, a scos-o din teacă şi l-a isprăvit, tăindu-i capul cu ea. Iar Filistenii văzând că uriaşul lor a murit, au luat-o la fugă.
52 Atunci bărbaţii lui Israil şi ai lui Iuda au năvălit, cu strigăte războinice, şi au urmărit pe Filisteni până la Gat şi până la porţile Ecronului, aşa încât răniţii Filistenilor au căzut pe calea de la Şaaraim până la Gat şi până la Ecron.
53 Iar după ce fiii lui Israil au venit înapoi de la urmărirea Filistenilor, au prădat tabăra lor.
54 Şi David a luat capul Filisteanului şi l-a adus la Ierusalim, iar armele lui le-a pus în cortul Domnului.
55 Ci Saul, când a văzut pe David ieşind întru întâmpinarea Filisteanului, a întrebat pe Abner, căpetenia oştirii: «Abner, al cui fecior este tânărul acesta?» Dar Abner i-a răspuns: «Pe viaţa Măriei Tale dacă ştiu!»
56 Zis-a regele: «Întreabă tu al cui fecior este băietanul acesta!»
57 Şi întorcându-se David de la înfrângerea Filistenilor, l-a luat Abner şi l-a dus înaintea lui Saul, şi David ţinea în mână capul Filisteanului.
58 Atunci l-a întrebat Saul: «Al cui eşti tu, flăcăule?» Şi David i-a răspuns: «Sunt feciorul robului tău Iesei Betleemiteanul.»