18
Iar când David a isprăvit de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s’a lipit de sufletul lui David, aşa încât Ionatan îl iubea ca pe sine însuşi
Şi Saul l-a luat pe David în ziua aceea şi nu l-a mai lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.
Şi Ionatan a legat cu David legământ de prietenie, căci îl iubea ca pe sine însuşi.
Astfel Ionatan s’a dezbrăcat de mantia care era pe el şi i-a dat-o lui David, asemenea şi zaua sa, sabia sa, arcul său şi brâul său.
Şi David ieşea la război şi, oriunde îl trimitea Saul, biruia; iar Saul l-a pus mai mare peste ostaşi, şi era bine văzut în ochii întregului popor precum şi în ochii curtenilor lui Saul.
Şi venind ei cu David care se întorcea de la înfrângerea Filistenilor, au ieşit femeile de prin toate cetăţile lui Israil, cântând şi dănţuind, întru întâmpinarea regelui Saul, cu timpane, cu chiote de veselie şi cu chimvale.
Şi femeile răspundeau una alteia, cântând, dănţuind şi grăind: «Saul a bătut miile sale, însă David ale sale zeci de mii!»
Atunci Saul se aprinse foarte de mânie, căci acest cuvânt îl jignea. Şi el zise: «Lui David îi dau zecile de mii, iar mie numai miile. Îi mai lipseşte doar domnia.»
Şi din ziua aceea înainte, Saul privi pe David cu ochi pizmaşi.
10 Dar a doua zi, năvăli spre Saul duhul cel rău, trimis de Dumnezeu, şi el umbla prin casă zbuciumându-se. Ci David cânta din harfă, ca în toate zilele, iar Saul avea suliţa în mână.
11 Şi Saul a azvârlit cu suliţa, gândind: «Voi pironi pe David de perete!» David însă se feri, din faţa lui, de două ori.
12 Acum Saul se temea de David, fiindcă Domnul era cu el, pe când de la Saul se depărtase.
13 Şi l-a depărtat Saul de lângă el şi l-a pus căpitan peste o mie. Astfel David pleca şi venea, în fruntea oamenilor săi.
14 Şi David avea noroc, în tot lucrul său, fiindcă Domnul era cu el.
15 Iar Saul văzând că îi ieşeau toate foarte bine, se temea de el.
16 Însă întregul Israil şi Iuda ţineau la David, fiindcă el era totdeauna în fruntea lor.
17 Şi Saul a zis lui David: «Iată, vreau să-ţi dau de soţie pe Merab, fata mea cea mai mare, numai să-mi fii viteaz şi să duci războaiele Domnului!» Dar Saul se gândea: «Să nu-l doboare mâna mea, ci sa-l doboare mâna Filistenilor.»
18 David însă a răspuns lui Saul: «Cine sunt eu şi care este spiţa neamului tatălui meu în Israil, ca să fiu eu ginerele regelui?»
19 Dar aşa s’a făcut, că la vremea când era s’o dea pe Merab, fiica lui Saul, lui David de soţie, fu măritată cu Adriel Meholatitul.
20 Şi Micol, fata lui Saul, iubea pe David şi, când lucrul îi fu adus la cunoştinţă lui Saul, el găsi vestea pe plac,
21 Căci Saul se gândea: «Îi voi da-o lui de soţie, dar va fi pentru el o cursă şi va cădea în mâna Filistenilor.» Deci Saul zise lui David a doua oară: «Acum tu vei fi ginerele meu!»
22 Tar slujitorilor săi, Saul le dădu această poruncă: «Vorbiţi cu David în taină şi spuneţi-i: «Iată, regele ţine la tine şi toţi curtenii lui te iubesc. Fii atunci ginerele regelui!»
23 Şi slujitorii lui Saul aduseră aceste vorbe la urechea lui David; însă David le răspunse: «Uşor lucru este în ochii voştri să fii ginerele regelui? Eu sunt doar un om sărac şi prizărit.»
24 Iar slujitorii lui Saul îl înştiinţară şi-i spuseră: «Acestea au fost cuvintele lui David.»
25 Saul a zis atunci: «Aşa să-i spuneţi lui David: Regele nu ţine la daruri de nuntă, ci voieşte o sută de tăieri împrejur de Filisteni, ca să se răzbune împotriva vrăjmaşilor regelui.» Însă Saul avea în gând să-i piardă pe David prin mâna Filistenilor.
26 Şi slujitorii i-au spus lui David cuvintele acestea, iar David le-a încuviinţat, pentru cuvântul ca să ajungă ginerele regelui. Şi mai nainte ca să se împlinească zilele,
27 David s’a sculat şi s’a dus el cu ostaşii lui şi a omorît două sute dintre Filisteni, şi David a adus ce-a fost tăiat împrejur şi le-a dat regelui, toate la număr, ca să ajungă ginerele regelui. Iar Saul dădu pe fiica sa Micol lui David de soţie.
28 Atunci Saul văzu şi cunoscu că Domnul era cu David şi că tot Israilul îl iubeşte.
29 Drept aceea, Saul se temu de David şi mai mult şi Saul ajunse duşmanul de toate zilele al lui David.
30 Şi voevozii Filistenilor năvăleau mereu, dar când năvăleau ei, David avea mai mare izbândă decât toţi curtenii lui Saul, astfel că numele său ajunse la mare slavă.