1 Totuşi Saul a spus lui Ionatan, fiul său, şi tuturor slujitorilor săi că voieşte să omoare pe David. Ci Ionatan, fiul lui Saul, avea mare dragoste către David.
2 Atunci Ionatan a dat de veste lui David, zicând: «Părintele meu Saul caută să te ucidă. Deci acum fii pe pază până dimineaţa şi stai într’un loc dosit şi ascunde-te.
3 Iar eu voi ieşi şi voi sta lângă părintele meu, acolo în câmpul unde vei fi tu, şi voi vorbi cu părintele meu despre tine şi dacă voi vedea ceva îţi i voi da de veste.
4 Astfel Ionatan vorbi de bine pe David, către Saul. tatăl său, şi-i spuse: «Să nu păcătuiască regele împotriva robului său David, căci el n’a păcătuit împotriva ta, iar faptele lui au fost de mare folos pentru tine,
5 Fiindcă el şi-a pus viaţa în primejdie şi a răpus pe Filistean şi astfel Domnul a dăruit, prin mâna lui, o mare izbândă întregului Israil. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Atunci de ce vrei să-ţi faci păcat cu sânge nevinovat, şi să omori pe David, fără nici un temei?»
6 Şi Saul a dat ascultare graiului lui Ionatan şi Saul s’a jurat: «Pe Domnul cel viu, că nu va fi ucis!»
7 Şi Ionatan a chemat pe David şi i-a împărtăşit toate aceste vorbe. Apoi Ionatan a dus pe David la Saul şi el a slujit în faţa lui ca şi mai nainte.
8 Şi iarăşi a izbucnit războiul, şi David a ieşit la luptă şi s’a luptat cu Filistenii şi i-a biruit într’o bătălie crâncenă, aşa încât au luat-o la fugă de dinaintea lui.
9 Dar duhul cel rău, de la Domnul, a venit iar peste Saul. Şi el stătea în palatul său, cu suliţa în mână, pe când David cânta din harfă.
10 Şi Saul a căutat să pironească cu suliţa pe David, de perete, dar el s’a ferit din faţa lui Saul, aşa încât el a înfipt suliţa în zid. Iar David a fugit şi a scăpat. În noaptea aceea însă,
11 Trimis-a Saul oameni, acasă la David, ca să-l pândească şi să-l omoare până dimineaţa. Micol însă, soţia lui David, l-a vestit şi i-a spus: «Dacă nu-ţi scapi viaţa în noaptea aceasta, mâine vei fi omorît.»
12 Atunci Micol l-a slobozit pe David pe fereastră în jos şi el s’a dus şi a fugit şi a scăpat.
13 Apoi Micol a luat un terafim şi l-a pus în pat şi i-a pus la cap un smoc de păr de capră şi l-a învelit cu o mantie.
14 Trimiţând deci Saul pe oamenii săi ca să ia pe David, ea a spus: «Este bolnav!»
15 Şi iarăşi a trimis Saul pe soli, ca să vază pe David, poruncindu-le: «Aduceţi-l la mine cu pat cu tot, ca să-l omor!»
16 Dar când solii veniră, iată, în pat era terafimul şi la cap avea smocul de păr de capră.
17 Atunci Saul a întrebat pe Micol: «De ce m’ai amăgit într’acest chip şi ai dat drumul duşmanului meu, ca să scape?» Dar Micol i-a răspuns lui Saul: «El mi-a zis: «Lasă-mă să mă duc, că de nu, te omor!»
18 Astfel David a fugit şi a scăpat şi s’a dus la Samuil, la Rama, şi i-a istorisit toate câte îi făcuse Saul. Apoi s’a dus cu Samuil şi au locuit la frăţia proorocilor în Rama.
19 Şi i-au adus lui Saul această veste: «Iată, David este la frăţia proorocilor în Rama!»
20 Atunci Saul a trimis soli ca să prindă pe David, dar când ei văzură ceata proorocilor care prooroceau şi pe Samuil care stătea în fruntea lor, duhul lui Dumnezeu veni peste trimişii lui Saul şi se simţiră şi ei profeţi.
21 Şi i-au spus lui Saul acest lucru şi el a trimis alt rând de soli şi duhul proorocesc i-a insuflat şi pe aceia. Dar Saul a mai trimis încă odată al treilea rând de soli şi au profeţit şi aceştia.
22 Atunci Saul s’a aprins de mânie şi s’a dus el însuşi la Rama şi a ajuns la fântâna cea mare care este pe aria de pe colina pleşuvă şi a început să întrebe: «Unde sunt Samuil şi David?» Şi unul i-a răspuns: «Iată, sunt la frăţia proorocilor în Rama!»
23 Însă, pe când se ducea de acolo spre frăţia proorocilor în Rama, Duhul lui Dumnezeu a năvălit şi asupra lui, şi mergând pe cale proorocea, până când a ajuns la frăţia proorocilor în Rama.
24 Şi aruncându-şi şi el hainele de pe el, se zbuciuma ca un profet înaintea lui Samuil şi a zăcut gol la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. Pentru aceea a rămas vorba: «Oare şi Saul este printre prooroci?»