1 Şi David s’a sculat şi s’a dus, iar Ionatan s’a întors în cetate.
2 Şi David a mers la Nobe, la arhiereul Abimelec, şi Ahimelec a ieşit speriat înaintea lui David şi l-a întrebat: «De ce eşti tu singur şi n’ai pe nimenea cu tine?»
3 Ci David i-a răspuns lui Ahimelec arhiereul: «Regele mi-a dat astăzi o poruncă şi mi-a spus: «Să nu ştie nimeni nimic despre pricina pentru care te trimit şi despre cele ce ţi-am poruncit». Iar cu oamenii mei m’am înţeles să ne găsim în cutare şi cutare loc.
4 Şi acum, de ai la îndemână vreo cinci pâini, dă-le în mâna mea, sau orice se găseşte.»
5 Atunci arhiereul i-a răspuns lui David, zicând: «N’am deloc la îndemână pâine obişnuită, ci numai pâine sfinţită, numai dacă oamenii tăi s’au ferit de femeile lor».
6 Ci David a răspuns arhiereului cu aceste vorbe: «Negreşit am ţinut înfrânarea de la neveste, ca şi altădată, când porneam la război. Trupurile oamenilor mei sunt curate, măcar că este vorba de un lucru lumesc. Cu atât mai mult fi-vor ei astăzi curaţi cu trupul!»
7 Şi arhiereul i-a dat pâinea sfinţită, căci nu avea acolo altă pâine, fără numai pâinile punerii înainte, care sunt luate dinaintea Domnului, ca să pună în loc pâinea proaspătă, în ziua când cealaltă este ridicată.
8 Dar în ziua aceea era acolo unul dintre slujitorii lui Saul, poprit înaintea Domnului, şi numele lui era Doeg, de neam edomit, baciul ciobanilor lui Saul.
9 Şi David a întrebat pe Ahimelec: «N’ai tu pe aici la îndemână vre-o suliţă sau vre-o sabie? Că n’am luat cu mine nici sabia mea, nici celelalte arme ale mele, fiindcă porunca regelui a fost zornică.»
10 Răspuns-a arhiereul: «Sabia lui Goliat Filisteanul pe care tu l-ai răpus în Valea Stejarului, iată-o, e învelită într’un veşmânt şi pusă în dosul efodului; de voieşti s’o iei, ia-o, căci alta decât aceasta nu se află aici.» Iar David a răspuns: «Nu mai este alta la fel cu ea; dă-mi-o!»
11 După acestea David s’a sculat şi a fugit în ziua aceea din faţa lui Saul şi s’a dus la Achiş, regele din Gat.
12 Atunci oamenii lui Achiş i-au spus: «Oare acesta nu este David, omul lui Saul, regele ţării? Şi nu este el acela despre care cântau dănţuind şi zicând: «Saul a ucis miile sale, David însă ale sale zeci de mii!»?»
13 Aceste cuvinte l-au pătruns pe David la inimă şi se temu foarte de Achiş, regele Gatului.
14 De aceea el s’a prefăcut nebun înaintea lor şi se sluţea ca un smintit în mâinile lor şi bătea toba în porţi şi lăsa să-i curgă scuipatul în barbă.
15 Ci regele Achiş a zis către curtenii săi: «Vedeţi bine că este un om nebun! De ce l-aţi adus la mine?
16 Duc eu oare lipsă de nebuni, de mi l-aţi adus şi pe acesta ca să se schimonosească înaintea mea? Acesta trebuia să intre în palatul meu?»