1 După acestea, Samuil muri; şi s’a adunat tot Israilul şi l-au jelit şi l-au îngropat la moşia lui, în Rama. Iar David s’a pogorît în pustiul Maon.
2 Şi era în Maon un bărbat care avea o gospodărie în Carmel; şi omul era foarte bogat: avea trei mii de oi şi o mie de capre. Şi tocmai se afla în Carmel, la tunsul oilor.
3 Îl chema Nabal, şi pe soţia lui o chema Abigail. Dar pe când femeia era ageră la minte şi frumoasă la înfăţişare, bărbatul era iabraş şi desmetic în faptele sale. Şi era din neamul lui Caleb.
4 Şi David auzind în pustie că Nabal îşi tundea oile,
5 A trimis zece voinici şi a vorbit voinicilor astfel: «Suiţi-vă în Carmel şi duceţi-vă la Nabal şi spuneţi-i multă sănătate din partea mea,
6 Apoi să ziceţi: «Să trăieşti! Pace ţie şi pace casei tale şi noroc în toate câte ai!
7 Ci am auzit acum că eşti la tunsul oilor. Deci să ştii că ciobanii tăi au fost împreună cu noi şi noi nu le-am pricinuit nici un neajuns şi nu le-a lipsit nimic, în toată vremea cât au fost în Carmel.
8 Întreabă pe oamenii tăi şi ei îţi vor spune. De aceea afle voinicii mei har în ochii tăi, fiindcă am venit la tine într’o zi de bucurie. Dărueşte, te rog, robilor tăi şi fiului tău David ceea ce te lasă inima!»
9 Deci venind voinicii lui David, au grăit lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David, apoi au aşteptat.
10 Dar Nabal a răspuns oamenilor lui David următoarele: «Cine este David? Şi cine este fiul lui Iesei? Astăzi sunt multe slugi care au fugit de la stăpânii lor.
11 Nu cumva am să iau eu pâinea mea şi vinul meu şi carnea pe care am junghiat-o pentru tunzătorii mei, ca s’o dau unor oameni despre care nu ştiu de unde sunt?
12 Atunci voinicii lui David făcură calea întoarsă şi veniră înapoi şi-i spuseră lui David toate aceste vorbe.
13 Iar David a poruncit oamenilor săi: «Încingeţi-vă fiecare cu sabia!» Şi toţi s’au încins cu săbiile lor. Şi David la fel s’a încins cu sabia. Şi s’au suit după David ca la patru sute de inşi; iar două sute au rămas lângă poverile lor.
14 Însă unul dintre slujitori a vestit pe Abigail, soţia lui Nabal, şi i-a spus: «Iată, David a trimis din pustie nişte soli ca să spună multă sănătate stăpânului nostru, şi el i-a luat la goană.
15 Şi aceşti oameni au fost tare buni cu noi, n’am fost păgubiţi cu nimic şi nu ne-a lipsit nimic în toată vremea cât am umblat cu ei pe când eram la păşune.
16 Zid au făcut pentru noi şi noaptea şi ziua în toate zilele cât am fost cu ei şi cât am păscut oile.
17 Deci acum chibzueşte şi vezi ce este de făcut, fiindcă prăpăd s’a hotărît împotriva stăpânului nostru şi împotriva casei lui întregi. Iar el este un om sucit cu care nimeni nu poate să vorbească.»
18 Atunci Abigail porni degrabă şi luă două sute de pâini şi două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci sea de boabe prăjite, o sută de ciorchini de struguri uscaţi şi două sute de şiruri de smochine, şi pe toate le încarcă pe asini.
19 Apoi a zis către slujitorii ei: «Porniţi înaintea mea, că eu, iată, viu în urma voastră.» Dar bărbatului ei, lui Nabal, nu i-a spus nimic.
20 Şi pe când ea mergea călare pe asin şi cobora printr’o văgăună a muntelui, tocmai atunci David şi oamenii săi veneau înaintea ei, astfel că s’a pomenit cu ei în faţă.
21 Iar David zisese: «Atunci zadarnic am păzit eu în pustie întreaga avere a acestui om, astfel că n’a lipsit nimic din toate câte avea, căci el mi-a întors acum răul în locul binelui.
22 Aşa să facă Dumnezeu cu duşmanii lui David şi mai mult decât atât, dacă voi mai lăsa până mâine dimineaţă, din tot ce are omul acesta, măcar un pui de om!»
23 Văzând Abigail pe David, s’a pogorît de grabă de pe asin şi s’a plecat înaintea lui David şi i s’a închinat până la pământ.
24 Apoi aruncându-se la picioarele lui a grăit: «A mea să fie vina, doamne! Îngădue pe roaba ta să vorbească în auzul tău şi ascultă dezvinovăţirea roabei tale.
25 Rogu-mă domniei tale, să nu-ţi pui mintea cu acest om deşuchiat, adică cu Nabal, căci precum îi este numele aşa este şi el. Nabal îl chiamă şi nebunie e în capul lui. Însă eu, roaba ta, n’am văzut pe voinicii stăpânului meu, pe care i-ai trimis.
26 Iar acum, stăpâne, înaintea Domnului celui viu şi pe viaţa ta, drept este că Domnul te-a oprit să ajungi la vărsare de sânge şi să-ţi faci dreptate tu singur. Iar duşmanii tăi şi toţi cei ce uneltesc rele împotriva stăpânului meu să ajungă ca Nabal.
27 Cât despre ploconul acesta, pe care l-a adus stăpânului meu roaba ta, să fie dăruit voinicilor care însoţesc pe stăpânul meu în bătăliile lui.
28 Iartă, te rog, păcatul roabei tale, iar Domnul va întemeia stăpânului meu o casă statornică, fiindcă stăpânul meu duce războaiele Domnului şi nici o răutate nu se va dovedi în tine în toate zilele tale.
29 Iar dacă se va mai scula cineva ca să te prigonească şi să-ţi caute viaţa, atunci viaţa stăpânului meu să fie legată în mănunchiul celor vii de lângă Domnul Dumnezeul tău. Iar viaţa vrăjmaşilor tăi să o azvârle ca din leagănul unei praştii.
30 Şi când Domnul va da stăpânului meu tot norocul pe care ţi l-a făgăduit şi te va pune domn peste Israil,
31 Să nu fie aceasta, pentru tine, pricină de poticnire şi mustrare de cuget pentru stăpânul meu, că a vărsat sânge fără dreptate şi că stăpânul meu s’a răzbunat singur. Iar când Domnul îţi va da fericire, atunci adu-ţi aminte de roaba ta!»
32 Atunci David a grăit către Abigail: «Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israil care te-a trimis pe tine astăzi întru întâmpinarea mea.
33 Şi binecuvântată fie înţelepciunea ta şi binecuvântată fii tu, că m’ai oprit în ziua aceasta, ca să n’ajung la vărsare de sânge şi să-mi scot dreptatea singur.
34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israil, care m’a împiedicat să-ţi fac vre-un neajuns! Dacă nu te-ai fi grăbit să-mi vii înainte întru întâmpinare, n’ar mai fi rămas din casa lui Nabal, până când se lumina de ziuă, nici un pui de om!»
35 Apoi David a luat din mâna ei ceea ce îi adusese şi a zis către ea: «Du-te cu pace la casa ta. Vezi, am ascultat de glasul tău şi m’am uitat la obrazul tău!»
36 Dar când a ajuns Abigail la Nabal, iată el avea praznic în casă, bogat ca un praznic regesc, şi inima lui Nabal era plină de desfătare, căci băuse de se îmbătase, astfel încât ea nu i-a spus lui nimic până în faptul dimineţii.
37 Iar a doua zi dimineaţa, când îi trecuse lui Nabal beţia, i-a spus soţia lui toată împrejurarea. Atunci inima lui îi amorţi în piept şi el încremeni.
38 Iar după vreo zece zile, Domnul lovi pe Nabal şi el muri.
39 Şi auzind David despre moartea lui Nabal, a strigat: «Binecuvântat fie Domnul, care m’a răzbunat de ocara adusă mie de Nabal, iar pe robul său l-a oprit ca să facă rău şi răutatea lui Nabal i-a întors-o lui în cap!» Apoi David a trimis cuvânt către Abigail că şi-o va lua lui de soţie.
40 Deci slujitorii lui David au venit la Abigail în Carmel şi i-au spus astfel: «David ne-a trimis către tine ca să te peţim lui de soţie!»
41 Şi ea s’a sculat şi apoi s’a închinat cu faţa la pământ şi a rostit: «Iată, roaba ta vrea să fie slujitoarea ta, ca să spele picioarele robilor stăpânului meu!»
42 Şi s’a sculat degrabă şi Abigail a încălecat pe asin şi cinci dintre roabele sale au pornit după ea. Şi a mers după trimişii lui David şi a ajuns soţia lui.
43 Şi pe Ahinoam din Izreel, David şi-o luase de soţie, şi au fost amândouă soţiile lui.
44 Iar Saul măritase pe fiica sa Micol, femeia lui David, cu Palti, fiul lui Laiş din Galim.