1 După acestea Zifeii au venit la Saul în Ghibeea, spunându-i: «David stă ascuns la Ghibeat-Hachila în marginea pustiei!»
2 Şi s’a sculat Saul şi s’a pogorît în pustia Zifului, având cu el trei mii de inşi aleşi unul şi unul din Israil, ca să caute pe David în bărăganul Zifului.
3 Şi Saul a tăbărît la Ghibeat-Hachila, chiar lângă pustie, în coasta drumului. În vremea asta David stătea în pustie. Şi când a prins de veste că Saul a venit după el, în pustie,
4 David, trimiţând iscoade, a aflat că Saul este în apropiere.
5 Atunci David s’a sculat şi a venit până la locul unde era tabăra lui Saul. Şi David a văzut unde anume odihneau Saul şi Abner, feciorul lui Ner, căpetenia oştilor. Ci Saul stătea culcat în ocolul carelor, pe când oştirea era tăbărîtă de jur-împrejur.
6 Apoi David a deschis gura şi a grăit către Ahimelec Heteul şi către Abişai, fiul lui Ţeruia, fratele lui Ioab: «Cine se pogoară cu mine la Saul în tabără?» Iar Abişai a zis:«Eu mă voi pogorî cu tine!»
7 Şi s’au pogorît David şi Abişai în tabără pe întuneric şi iată Saul stătea şi dormea în ocolul carelor, iar lancea lui stătea înfiptă în pământ la căpătâiul lui, în vreme ce Abner şi ostaşii dormeau în jurul lui.
8 Abişai atunci a zis către David: «Dumnezeu ţi-a dat astăzi în mână pe duşmanul tău, deci acum lasă-mă să-l pironesc în pământ, cu lancea lui, dintr’o singură izbitură, căci de a doua nu mai am nevoie!»
9 Însă David a răspuns lui Abişai: «Să nu-l omori, căci cine ar putea să-şi întindă mâna împotriva unsului Domnului şi să rămână nepedepsit?»
10 Şi David a adăogat: «Pe Domnul cel viu, că Domnul îl va lovi: sau îi va sosi ziua şi va muri, sau va porni în război şi va pieri.
11 Să mă păzească Domnul, să ridic mâna mea împotriva unsului Domnului. Dar ia, te rog, suliţa de la căpătâiul lui şi ulciorul cu apă şi să plecăm.»
12 Astfel David luă suliţa şi ulciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul şi plecară. Şi nimeni n’a văzut şi nimeni n’a ştiut şi nimeni nu s’a deşteptat, pentru că toţi erau adormiţi, întrucât un somn greu de la Domnul căzuse peste ei.
13 Apoi David a trecut de cealaltă parte şi a stat pe vârful muntelui la mare depărtare, aşa încât un loc larg era între ei.
14 Şi David a strigat către ostaşi şi către Abner, fiul lui Ner, şi a început să le zică: «Nu răspunzi nimic, Abner?» Ci Abner a răspuns şi a zis: «Cine eşti tu care zbieri la rege?»
15 Însă David a urmat vorba cu Abner: «Tu eşti bărbat, şi cine mai este ca tine în Israil! Atunci de ce n’ai păzit pe stăpânul tău, pe regele? Căci a venit cineva din popor ca să omoare pe regele, stăpânul tău.
16 Nu e de nici o laudă pentru tine acest lucru pe care l-ai făcut. Pe Domnul cel viu, voi sunteţi vrednici de moarte ca unii care n’aţi păzit pe stăpânul vostru, pe unsul Domnului. Căci ia te uită şi vezi unde se află suliţa regelui şi ulciorul cu apă, care erau la căpătâiul lui!»
17 Atunci Saul a cunoscut glasul lui David şi a zis: «Nu este oare acesta glasul tău, fiule David?» Răspuns-a David: «Glasul meu este, doamne, Măria Ta!»
18 Şi a adăogat: «De ce oare stăpânul meu prigoneşte pe robul său? Ce am făcut eu? Ce nelegiuire se află în mâna mea?
19 Ci acum aibă bunătate să asculte stăpânul meu regele, cuvintele robului său: Dacă Domnul este cel ce te întărâtă, atunci primească el mirosul cel cu bună mireazmă al prinosului; iar dacă sunt oameni, atunci blestemaţi să fie ei înaintea Domnului, fiindcă m’au alungat azi ca să nu mai am parte la moştenirea Domnului, spunându-mi: «Du-te de slujeşte dumnezeilor străini!»
20 Ci acum să nu cadă sângele meu pe pământ, departe de faţa Domnului! Fiindcă regele lui Israil a ieşit să-mi vâneze viaţa, cum se vânează potârnichea prin munţi.»
21 Atunci Saul a răspuns: «Am păcătuit! Vino înapoi, fiule David, căci nu-ţi voi mai face nici un rău, întrucât astăzi viaţa mea a fost de mare preţ în ochii tăi. Într’adevăr, m’am purtat nebuneşte şi am greşit peste măsură!»
22 Răspuns-a David şi a zis: «Iată suliţa regelui. Să treacă încoace unul din oşteni şi s’o ia.
23 Iar Domnul să răsplătească fiecăruia după dreptatea şi după credincioşia lui, căci Domnul te-a dat azi în mâna mea, şi eu n’am voit să întind mâna mea împotriva unsului Domnului.
24 Şi precum viaţa ta a fost azi de mare preţ în ochii mei, tot aşa de mare preţ să fie viaţa mea în ochii Domnului şi el să mă mântuiască din toată strâmtorarea!»
25 Atunci Saul a strigat către David: «Binecuvântat să fii tu, fiule David! Vei lucra lucrul tău cu spor şi-l vei isprăvi cu biruinţă.» Şi David a mers în calea sa, iar Saul s’a întors acasă.