3
Şi copilul Samuil slujea Domnului sub ochii lui Eli. Iar în zilele acelea, cuvântul Domnului era scump şi arătările erau singuratice.
Şi, odată, Eli stătea culcat în culcuşul său. Şi ochii lui începuseră să se întunece, astfel că nu putea să mai vază bine.
Candelabrul Domnului încă nu se stinsese şi Samuil dormea în locaşul Domnului, unde se afla chivotul lui Dumnezeu.
Atunci Domnul strigă: «Samuile! Samuile!» Iar el răspunse: «Iată-mă!»
Şi a alergat la Eli şi a zis: «Iată-mă! M’ai strigat?» Dar Eli a zis: «Nu te-am chemat. Întoarce-te şi te culcă!» Şi el s’a dus şi s’a culcat.
Însă Domnul iarăşi l-a strigat. «Samuile!» Şi s’a sculat Samuil şi s’a dus la Eli şi i-a zis: «Iată-mă! M’ai chemat?» Ci răspuns-a Eli: «Nu te-am chemat, fiul meu; întoarce-te şi te culcă!»
Dar Samuil nu cunoştea încă pe Domnul, şi cuvântul Domnului până atunci nu i se descoperise.
Şi Domnul a strigat a treia oară pe Samuil şi el s’a sculat şi a alergat la Eli şi i-a zis: «Iată-mă! M’ai chemat?» Atunci şi-a dat seama Eli că Domnul era cel care striga pe copil.
Deci zis-a Eli către Samuil: «Du-te şi te culcă! Şi dacă te va mai chema, tu să zici: «Vorbeşte, Doamne, că robul tău ascultă!» Şi Samuil s’a dus şi s’a culcat în culcuşul său.
10 Şi a venit Domnul şi a stat în dreptul lui şi l-a strigat ca şi mai nainte: «Samuile! Samuile!» Ci Samuil i-a răspuns: «Vorbeşte, căci robul tău ascultă!»
11 Şi Domnul a zis către Samuil: «Iată, eu sunt gata să fac în Israil un lucru pe care oricine îl va auzi îi vor ţiui amândouă urechile.
12 În ziua aceea voi adeveri cu Eli tot ceea ce am vorbit despre casa lui, de la început şi până la sfârşit.
13 Iar tu să-i dai de ştire că eu voi pedepsi casa lui în veşnicie, pentru fărădelege, fiindcă a ştiut că fiu săi huleau pe Dumnezeu şi el nu i-a ţinut de rău.
14 Pentru aceea m’am jurat pentru casa lui Eli, că nelegiuirea casei lui Eli nu se va ierta în veac nici cu jertfe, nici cu prinoase!»
15 Şi Samuil a dormit până a doua zi, apoi s’a sculat de cu noapte şi a deschis uşile casei Domnului. Însă Samuil s’a temut să spună lui Eli vedenia.
16 Ci Eli a chemat pe Samuil şi i-a zis: «Samuile, fiul meu!» Şi el a răspuns: «Iată-mă!»
17 Şi l-a întrebat Eli: «Care a fost cuvântul pe care Domnul ţi l-a grăit? Nu-mi tăinui nimic! Aşa şi aşa, şi încă şi mai mult să-ţi facă ţie Domnul, dacă vei ascunde ceva din ceea ce Domnul ţi-a vorbit ţie!»
18 Atunci Samuil i-a împărtăşit lui toată descoperirea, fără să-i tăinuiască ceva. Iar Eli i-a zis: «El este Domnul; facă ceea ce va socoti cu cale!»
19 Şi Samuil creştea şi Domnul era cu el şi nu lăsa să cadă pe pământ nici unul din cuvintele lui.
20 Şi a fost cuvântul lui Samuil către tot Israilul, şi tot Israilul din Dan până în Beerşeba ştia că Samuil a fost adeverit să fie prooroc al Domnului.
21 Şi Domnul i s’a arătat mereu în Şilo, fiindcă Domnul se descoperea în Şilo lui Samuil, prin cuvântul său dumnezeesc.