1 Şi a ieşit Israil întru întâmpinarea Filistenilor ca să se lupte şi au întins tabăra lor lângă Eben-Haezer, iar Filistenii îşi întinseseră tabăra lor la Afec.
2 Atunci Filistenii s’au rânduit în şir de luptă împotriva lui Israil şi încingându-se lupta, Israil fu bătut de Filisteni, care uciseră din oastea desfăşurată în câmpie ca la patru mii de inşi.
3 Când poporul se întoarse în tabără, bătrânii lui Israil întrebară: «De ce oare ne-a înfrânt Domnul astăzi prin mâna Filistenilor? Să ne aducem din Şilo chivotul legământului Domnului, ca să vie în mijlocul nostru şi să ne mântuiască din mâna vrăjmaşilor noştri!»
4 Deci poporul a trimis la Şilo şi au adus de acolo chivotul legământului Domnului Savaot, cel ce şade pe heruvimi. Şi cei doi feciori ai lui Eli, Ofni şi Fineas, erau acolo lângă chivotul legământului lui Dumnezeu.
5 Iar când chivotul legământului Domnului sosi în tabără, toţi fiii lui Israil porniră un strigăt de bucurie atât de mare, încât se zgudui pământul.
6 Când Filistenii auziră zgomotul acestui strigăt de bucurie, ei întrebară: «Ce însemnează strigătul acesta mare de bucurie, în tabăra Evreilor?» Şi aflară că chivotul Domnului a sosit în tabără.
7 Atunci Filistenii se înfricoşară, căci cugetau: «A venit Dumnezeu în tabără la ei!» Şi mai ziceau: «Vai de noi! Căci niciodată nu s’a mai întâmplat una ca asta!
8 Vai de noi! Cine ne va mântui din mâna acestui Dumnezeu Atotputernic? Acesta este acel Dumnezeu care a bătut pe Egipteni cu tot felul de pedepse şi cu ciumă!
9 Fiţi dârji, Filistenilor, şi bărbătoşi, ca să nu ajungeţi robi la Evrei, cum au ajuns ei robi la voi. Fiţi bărbaţi şi luptaţi-vă!»
10 Şi Filistenii se luptară şi Israil fu învins şi dădu fuga fiecare la cortul său şi măcelul fu cumplit, căci din Israil căzură treizeci de mii de pedestraşi.
11 Chivotul lui Dumnezeu fu luat şi cei doi feciori ai lui Eli, Ofni şi Fineas, muriră.
12 Atunci un om din Veniamin alergă fuga de pe câmpul de bătaie şi ajunse la Şilo, în aceeaşi zi, cu veşmintele sfâşiate şi cu pulbere pe cap.
13 Şi ajungând el, iată că Eli stătea pe scaun lângă poartă şi iscodea uliţa, căci inima lui tremura de grijă pentru chivotul lui Dumnezeu. Şi când intră acel om în cetate şi spuse vestea, toată cetatea începu să strige cumplit.
14 Şi a auzit Eli cumplitul strigăt şi a întrebat: «Ce va să zică această zarvă?» Atunci omul veni pe fugă şi-i spuse lui Eli ce se întâmplase.
15 Ci Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani şi ochii lui erau stinşi, aşa încât nu putea să mai vază.
16 Omul acela i-a spus lui Eli: «Eu sunt care am venit astăzi de-a-fuga de la bătălie!» Şi Eli l-a întrebat: «Ce veste aduci tu, fiul meu?»
17 Atunci vestitorul i-a răspuns aşa: «Israil a fugit din faţa Filistenilor şi poporul a trecut printr’un măcel cumplit; chiar cei doi fii ai tăi, Ofni şi Fineas, au murit, iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat pradă.»
18 Dar când omul a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, Eli s’a răsturnat din jilţul său peste cap, acolo lângă poartă, şi frângându-şi gâtul, a murit, căci Eli era bătrân şi greoi. Şi fusese judecător peste Israil patruzeci de ani.
19 Nora lui Eli, soţia lui Fineas, era însărcinată şi gata să nască; şi când a auzit vestea că chivotul lui Dumnezeu a fost luat şi că socrul ei şi bărbatul ei au murit, a îngenunchiat şi a născut, căci durerile naşterii o năpădiseră.
20 Iar în ceasul morţii, femeile care stăteau în preajma ei, îi ziceau: «Nu te teme, căci ai născut un fecior». Însă ea nu răspundea şi nu lua aminte.
21 Şi i-a pus copilului numele Icabod, căci zicea ea: «S’a dus slava din Israil», pentru pierderea chivotului lui Dumnezeu, a socrului ei şi a bărbatului ei.
22 Şi ea mai zise: «S’a dus slava din Israil, căci luat a fost chivotul lui Dumnezeu!»