1 Era un om din seminţia lui Veniamin, care se numea Chiş, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, bărbat din Veniamin, cu bună stare.
2 Şi el avea un fiu al cărui nume era Saul, fecior prea frumos, încât nimeni din fiii lui Israil nu era mai frumos decât el. De la umărul său în sus el covârşea cu înălţimea tot poporul.
3 Şi s’au rătăcit asinele lui Chiş, tatăl lui Saul; atunci Chiş a grăit către Saul, feciorul său: «Ia cu tine pe unul din argaţi şi scoală-te şi du-te de caută asinele!»
4 Şi Saul a străbătut munţii Efraim, a trecut prin ţinutul Şalişei, dar nu le-a găsit; au trecut apoi prin ţinutul Şaalim, dar zadarnic; au străbătut laturea lui Veniamin, dar n’au dat de ele.
5 Sosind ei în ţinutul Ţuf, Saul a zis argatului care era cu el: «Haide să ne întoarcem acasă, ca nu cumva tatăl meu, lăsându-şi grija de măgăriţe, să intre în grijă pentru noi».
6 Acela i-a răspuns: «Iată, în cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om cu mare vază; tot ce spune el se întâmplă fără greş. Să mergem acolo! Poate că el ne va arăta pe ce cale trebue să apucăm».
7 Atunci a zis Saul slugii sale: «Bine, să mergem! Dar ce-i vom duce acestui om? Căci merindele s’au sfârşit în traistele noastre şi nici un dar nu avem ca să-l ducem omului lui Dumnezeu. Ce avem la noi?»
8 Ci argatul, răspunzând lui Saul, i-a zis: «Iată, se găseşte în mâna mea un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu, ca să ne spună ce trebue să facem.»
9 În vechime, în Israil, când se ducea cineva ca să întrebe care este voinţa lui Dumnezeu, zicea aşa: «Haidem să mergem la văzător»; căci «proorocul» de astăzi se numea în vechime «văzător».
10 Atunci Saul a zis către sluga sa: «Sfatul tău este bun! Haide să mergem!» Deci s’au dus în cetatea unde se afla omul lui Dumnezeu.
11 Dar pe când se urcau ei pe costiştea cetăţii, au găsit nişte fete care ieşiseră să aducă apă şi le-au întrebat: «Aici este, oare, văzătorul?»
12 Iar ele au răspuns astfel: «Este aici, iată-l în faţa ta. Dar grăbeşte-te, că chiar astăzi a venit în cetate, pentru că astăzi poporul aduce jertfă sus pe deal.
13 Dacă intraţi în oraş, tocmai daţi peste el, mai nainte de-a se sui pe deal ca să mănânce. Căci poporul nu mănâncă, până ce nu soseşte el, iar el trebue să binecuvînteze jertfa şi după aceea încep să mănânce cei poftiţi. Deci suiţi-vă, căci acum îl veţi găsi!»
14 Şi s’au suit spre cetate. Dar tocmai când au ajuns să intre pe poartă, iată că Samuil ieşea, chiar în dreptul lor, ca să se urce pe deal.
15 Însă Domnul, cu o zi mai nainte de sosirea lui Saul, înştiinţase pe Samuil şi-i spusese:
16 «Mâine, pe vremea aceasta, trimi-te-voi la tine un bărbat din ţinutul lui Veniamin; iar tu să-l ungi voevod peste poporul meu, Israil. El va scăpa pe poporul meu din mâna Filistenilor. Căci am văzut jalea poporului meu şi strigătul lui a ajuns până la mine!»
17 Iar când Samuil văzu pe Saul, Domnul zise către Samuil: «Iată omul despre care ţi-am vorbit; acesta va stăpâni peste poporul meu!»
18 Şi Saul s’a apropiat de Samuil care era în poartă şi l-a întrebat: «Spune-mi, te rog, unde este pe aici casa văzătorului?»
19 Atunci Samuil răspunzând lui Saul i-a zis: «Eu sunt văzătorul. Sue-te înaintea mea pe deal şi astăzi veţi ospăta cu mine, iar mâine dimineaţă te voi lăsa să pleci şi-ţi voi da răspuns la tot ce se frământă în inima ta.
20 Cât despre măgăriţele pe care le-ai pierdut acum trei zile, nu-ţi mai bate capul cu ele, căci s’au găsit. Şi ale cui sunt toate bunătăţile lui Israil, dacă nu ale tale şi ale tuturor celor din casa tatălui tău?»
21 Dar Saul răspunse: «Nu sunt eu, oare, din seminţia lui Veniamin, adică din cea mai mică din seminţiile lui Israil, şi familia mea nu este ea, oare, cea mai prizărită dintre toate familiile seminţiei lui Veniamin? Pentru ce, atunci, îmi spui mie asemenea lucruri?»
22 Ci Samuil luă pe Saul şi pe argatul lui şi-i duse în cămara de ospăţ şi le dădu lor loc de frunte între musafirii care erau ca la treizeci de bărbaţi.
23 Apoi Samuil a poruncit bucătarului: «Adu bucata pe care ţi-am dat-o şi de care ţi-am spus: «Pune-ţi-o de o parte!»
24 Iar bucătarul a adus coapsa, cu coada cea grasă şi a pus-o înaintea lui Saul. Iar Samuil a zis: «Iată ceea ce a fost pus la o parte; pune-o dinainte şi ospătează, căci la timp potrivit a fost păstrată pentru tine, când ţi-am spus că am chemat poporul!» Şi Saul a ospătat cu Samuil în ziua aceea.
25 După ce s’au coborît de pe deal în cetate, i-au aşternut lui Saul în foişorul de deasupra casei, şi el s’a culcat.
26 Când s’a revărsat de ziuă, Samuil a chemat pe Saul din foişor, zicând: «Scoală-te, căci te las să te duci». Deci s’a sculat Saul şi au ieşit amândoi, el şi Samuil, afară din casă.
27 Şi coborind ei până la capătul cetăţii, Samuil i-a zis lui Saul: «Zi argatului să treacă înaintea noastră, iar tu stai o clipă locului, să-ţi destăinuesc porunca Domnului».