10
Iar după acestea, Nahaş, regele Amoniţilor, a murit şi a ajuns rege în locul său, fiul său Hanun.
Atunci David s’a gândit: «Mă voi purta prietenos cu Hanun, fiul lui Nahaş, pentru prietenia pe care mi-a arătat-o tatăl său.» Deci David i-a trimis prin solii săi cuvinte de mângâiere pentru tatăl lui. Şi când dregătorii lui David intrară în ţara Amoniţilor,
Principii Amoniţilor ziseră lui Hanun, domnul lor: «Crezi tu oare că David ţi-a trimis mângâietori în cinstea tatălui tău? Nu! Ci David trimis-a pe dregătorii săi ca să iscodească oraşul, ca să-l ispitească şi să-l nimicească.»
Atunci Hanun a prins pe dregătorii lui David şi le-a tuns bărbile pe jumătate şi le-a retezat veşmintele pe jumătate până la coapse şi apoi le-a dat drumul.
Când i s’a dat de veste lui David, el a trimis întru întâmpinarea lor, căci solii erau foarte ruşinaţi, crainici cu această poruncă din partea regelui: «Staţi în Ierihon până când vă va creşte barba, după aceea veniţi acasă.»
Deci, când au văzut Amoniţii că s’au făcut urîţi în ochii lui David, au trimis să tocmească de la Sirienii din Bet-Rehob şi de la Sirienii din Toba, douăzeci de mii de pedestraşi, apoi pe regele din Maaca, cu o mie de ostaşi, şi pe cei din Tob, douăsprezece mii de oameni.
Dar când a aflat David despre acestea, a trimis pe Ioab cu toată oastea sa de viteji.
Şi au ieşit Amoniţii şi s’au rânduit în şir de bătălie la poarta cetăţii, în vreme ce Sirienii din Toba şi din Rehob şi cei din Iştob şi Maaca erau rânduiţi osebit pe câmpie.
Când văzu Ioab că ar putea fi strâns şi din faţă şi din spate, alese din toţi fruntaşii lui Israil o oştire pe care o puse în rând de luptă în faţa Sirienilor.
10 Iar cealaltă oştire o puse sub porunca lui Abişai, fratele său, şi o înşiră în faţa Amoniţilor.
11 Apoi a zis: «Dacă Sirienii mă vor birui, să-mi sari într’ajutor, iar dacă Amoniţii te vor dovedi, atunci eu voi sări în ajutorul tău.
12 Fii bărbătos şi bărbătoşi să ne dovedim pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru. Iar Domnul să facă ceea ce este cu cale în ochii săi.»
13 Atunci Ioab şi oastea care era cu el s’au apropiat să se încaiere la luptă cu Sirienii, dar ei au rupt-o la fugă de dinaintea lui.
14 Iar când Amoniţii văzură că Sirienii au fugit, fugiră şi ei de dinaintea lui Abişai şi intrară în cetate. Şi Ioab se întoarse de la înfrângerea Amoniţilor iarăşi la Ierusalim.
15 Când Sirienii văzură că au fost înfrânţi de Israil, se strânseră împreună,
16 Şi Hadadezer trimise soli şi aduse pe Sirienii de dincolo de Eufrat. Şi ei au venit până la Helam, în fruntea lor cu Şobac, căpitanul oştirii lui Hadadezer.
17 Când această veste îi fu adusă lui David, el adună tot Israilul şi trecând Iordanul înainta până la Helam. Iar Sirienii se orânduiră să dea piept cu David şi începură lupta cu el.
18 Însă Sirienii fugiră din faţa lui Israil şi David nimici şapte sute de care ale Sirienilor împreună cu caii lor şi patruzeci de mii de pedestraşi; aşijderea răpuse pe Şobac, căpitanul oştirii, care muri acolo.
19 Deci când toţi regii care fuseseră supuşi lui Hadadezer văzură că au fost înfrânţi de Israil, ei încheiară pace cu Israil şi ajunseră supuşii lui. Astfel Sirienii se temură să mai sară în ajutorul Amoniţilor.