1 Atunci au venit toate seminţiile lui Israil la David în Hebron şi i-au spus astfel: «Iată-ne, noi suntem osul tău şi carnea ta,
2 Şi chiar şi mai nainte vreme, pe când Saul era rege peste noi, tot tu erai cel ce scotea pe Israil la luptă şi-l aducea înapoi, căci Domnul ţi-a zis ţie: «Tu vei paşte pe poporul meu Israil şi tu vei fi căpetenie peste Israil!»
3 Astfel veniră la rege în Hebron toţi bătrânii lui Israil, şi regele David făcu cu ei legământ la Hebron, înaintea Domnului. Iar ei unseră pe David rege peste Israil.
4 David era în vârstă de treizeci de ani când a fost ales rege, şi a domnit patruzeci de ani.
5 În Hebron a domnit peste Iuda şapte ani şi şase luni, iar în Ierusalim a domnit peste tot Israilul şi Iuda treizeci şi trei de ani.
6 Apoi regele a pornit cu oastea spre Ierusalim împotriva Iebusiţilor, care locuiau în ţară. Şi îi spuneau lui David: «Nu vei pătrunde aici; căci orbii şi ologii te vor pune pe fugă», adică voiau să spună că David nu va intra în cetate.
7 Totuşi David a cucerit cetatea Sionului, adică cetatea lui David.
8 Iar în ziua aceea David a zis: «Cine va bate pe Iebusiţi şi va pune mâna pe hruba de apă şi pe ologii şi pe orbii urgisiţi de sufletul lui David, să fie mare căpitan». De aceea a ieşit vorba: «Orbul şi ologul să nu intre în casa Domnului!»
9 Pe urmă, David s’a aşezat în cetate şi i s’a zis «Cetatea lui David». Iar el a clădit întărituri de jurîmprejur, de la Milo şi până înlăuntru.
10 Şi David mergea tot crescând şi întărindu-se, iar Domnul Dumnezeul Savaot era cu el.
11 Atunci Hiram, regele Tirului, trimis-a soli la David cu lemn de cedru şi dulgheri şi cioplitori în piatră, ca să-i clădească palat lui David.
12 Ci David a înţeles că Domnul l-a întărit pe el rege peste Israil şi că a ridicat sus domnia lui din pricina poporului său Israil.
13 După acestea, David şi-a mai luat alte ţiitoare şi femei în Ierusalim, după ce s’a strămutat de la Hebron. Şi lui David i se mai născură băieţi şi fete.
14 Iată şi numele copiilor care i s’au născut în Ierusalim: Şamua, Şobab, Natan şi Solomon.
15 Apoi Ibhar, Elişua, Nefeg şi Iafia,
16 Elişama, Eliada şi Elifelet.
17 Iar când Filistenii au auzit că David a fost uns rege al lui Israil, s’au ridicat cu toţii ca să pună mâna pe David, însă David aflând vestea s’a pogorît în cetatea lui întărită.
18 Deci Filistenii au venit şi s’au răspândit în valea Refaim.
19 Atunci David a întrebat pe Domnul şi a zis:«Să pornesc împotriva Filistenilor?Îi vei da tu oare în mâna mea?» Iar Domnul i-a răspuns lui David: «Porneşte, căci îi voi da pe Filisteni în mâna ta!»
20 Şi David a venit la Baal-Peraţim şi a înfrânt acolo pe duşmani şi a zis: «Dumnezeu a rupt pe duşmanii mei înaintea mea, cum se rupe un stăvilar de ape». Pentru aceea s’a numit locul acela Baal-Peraţim.
21 Şi Filistenii au năpustit acolo idolii lor şi i-au luat David şi oamenii săi.
22 Apoi iarăşi au purces Filistenii şi au pătruns în valea Refaim.
23 Atunci David a întrebat pe Domnul, şi Domnul i-a răspuns: «Nu-i lua în piept, ci ocoleşte prin spatele lor şi tabără pe ei dinspre lăstărişul cu molifţi.
24 Iar când vei auzi zgomot ca de paşi prin vârful molifţilor, grăbeşte-te, căci atunci Domnul a purces înaintea ta, ca să zdrobească oştirea Filistenilor!»
25 Şi David a făcut aşa precum i-a poruncit Domnul şi a bătut pe Filisteni de la Ghibeon până către Ghezer.