1 După acestea, David a adunat încă o dată pe toţi fruntaşii din Israil, în număr de treizeci de mii.
2 Şi s’a sculat David şi a purces cu tot poporul războinic care era cu el la Baalat în Iuda, ca să aducă de acolo chivotul lui Dumnezeu, care se numeşte cu numele Domnului Savaot, cel ce şade pe heruvimi.
3 Şi au încărcat chivotul lui Dumnezeu într’un car nou, ridicându-l din casa lui Abinadab, care era în vârful dealului. Iar Uza şi Ahio, feciorii lui Abinadab, însoţeau carul cel nou.
4 Deci, ridicând din casa lui Abinadab, din vârful dealului, chivotul lui Dumnezeu, Ahio mergea înaintea chivotului.
5 Iar David şi toată casa lui Israil dănţuiau înaintea Domnului din toate puterile şi cântau cântece din chitare şi din harfe şi din timpane şi din flaute şi din chimvale.
6 Iar când au ajuns la aria lui Nacon, Uza şi-a întins mâna către chivotul lui Dumnezeu şi l-a ţinut bine, căcii boii erau să-l răstoarne.
7 Însă mânia Domnului s’a aprins împotriva lui Uza şi Dumnezeu l-a răpus acolo, pentru nechibzuinţa lui, şi a murit lângă chivotul lui Dumnezeu.
8 Ci David s’a mâhnit că Domnul a sfărâmat astfel pe Uza, de aceea locul acela s’a numit Pereţ-Uza, până în ziua de astăzi.
9 Şi s’a înfricoşat David înaintea Domnului în ziua aceea şi a grăit: «Cum va mai putea ajunge la mine chivotul Domnului?»
10 Deci David n’a vrut să aducă la el chivotul Domnului, în cetatea lui David, ci l-a adus în casa lui Obededom din Gat.
11 Şi chivotul Domnului a rămas în casa lui Obededom din Gat vreme de trei luni; şi Domnul a binecuvântat pe Obededom şi toată casa lui.
12 Şi i-au spus regelui David acest cuvânt: «Domnul a binecuvântat casa lui Obededom şi toate câte are, pentru chivotul lui Dumnezeu!» Atunci David s’a dus şi a ridicat chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obededom, aducându-l în cetatea lui David cu bucurie.
13 Şi când cei ce purtau chivotul Domnului făceau şase paşi, el jertfea un bou şi un viţel gras.
14 Iar David dănţuia din toate puterile înaintea Domnului şi era încins cu efod de in subţire.
15 Astfel David şi toată casa lui Israil aduceau chivotul Domnului cu strigăte de bucurie şi în sunetul trâmbiţei.
16 Iar când chivotul Domnului pătrundea în cetatea lui David, Micol, fiica lui Saul, s’a uitat pe fereastră şi a văzut pe regele David sărind şi dănţuind înaintea Domnului şi ea l-a dispreţuit în inima ei.
17 Apoi au adus chivotul Domnului şi l-au aşezat la locul lui, în mijlocul cortului pe care i-l întinsese David, şi David a jertfit arderi de tot şi jertfe de pace înaintea Domnului.
18 Iar când a isprăvit de adus arderile de tot şi jertfele de pace, a binecuvântat poporul în numele Domnului Savaot.
19 Şi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israil şi la bărbaţi şi la femei, la fiecare câte o pâine, câte o bucată de carne şi câte o turtă de struguri. Apoi tot poporul s’a dus fiecare la casa lui.
20 Şi s’a întors David să-şi binecuvînteze casa, iar Micol, fiica lui Saul, i-a ieşit în întâmpinare şi i-a spus: «Câtă cinste şi-a făcut astăzi regele lui Israil dezgolindu-se înaintea ochilor roabelor robilor săi precum s’ar dezgoli un om de nimic!»
21 Grăit-a David către Micol: «Dănţui-voi înaintea Domnului! Viu este Domnul, care m’a ales pe mine în locul tatălui tău şi în locul casei lui întregi, aşezându-mă căpetenie peste poporul Domnului, peste Israil; drept aceea dănţui-voi înaintea Domnului!
22 Şi mă voi smeri şi mai mult decât atât şi voi fi josnic în ochii tăi; dar faţă de roabele de care ai vorbit, voi fi în mare cinste!»
23 Şi Micol, fiica lui Saul, n’a avut nici un copil până când a murit.