1 Multe şi mari învăţături datu-s’au nouă prin lege şi prin prooroci şi prin ceilalţi scriitori, urmaşii lor, pentru care datori suntem să preamărim pe Israil în ştiinţa şi în înţelepciunea lui.
2 Ci, fiindcă nu numai singuri cei ce pot să citească în limba ebraică cuvine-se să ajungă înţelepţi, datorie este ca iubitorii de învăţătură să se poată face folositori prin cuvânt şi prin scriptură şi celor din afară, neştiutori de limba ebraică.
3 Pentru acest cuvânt, bunicul meu Iisus, care se îndeletnicise foarte mult cu cetania legii şi a proorocilor şi cu a celorlalte cărţi părinteşti şi care-şi câştigase în aceste învăţături o îmbelşugată agerime, s’a simţit îndemnat să alcătuiască o scriere despre cele privitoare la învăţătură şi la înţelepciune,
4 Aşa încât cei dornici de ştiinţă, după ce vor pătrunde şi cartea lui, să poată să propăşească mai cu temei, în viaţa poruncită de lege.
5 Rugaţi sunteţi să citiţi cu bunăvoinţă şi cu luare aminte şi să fiţi cu pogorământ, acolo unde, cu toată sârguinţa pe care ne-am dat-o la tălmăcire, vă vom părea că n’am nimerit bine unele ziceri.
6 Căci ce s’a spus în limba ebraică, dacă este tălmăcit într’o limbă străină nu mai are aceeaşi putere.
7 Şi nu numai această carte, ci chiar şi legea şi profeţii şi celelalte cărţi care mai sunt, arată destul de mari deosebiri când le citeşti în limba de obârşie.
8 Ci eu ajungând în Egipt, în al treizeci şi optulea an al domniei regelui Evergetes şi petrecând acolo în zilele lui, am găsit o mare scădere de învăţătură faţă de cea din Iudeea.
9 Drept aceea, am socotit că este foarte de trebuinţă ca eu însumi să aduc oarecare strădanie şi sârguinţă în tălmăcirea acestei cărţi,
10 Jertfind multă veghe şi învăţătură, în toată vremea, ca să duc tălmăcirea cărţii până la capăt şi s’o dau în vileag şi pentru aceia care, trăitori în ţară străină, sunt totuşi volnici să înveţe şi sunt gata să-şi potrivească viaţa după poruncile legii.