1 Toată înţelepciunea vine de la Domnul şi cu el este în veac.
2 Nisipul mării şi picăturile ploii şi zilele veşniciei, cine poate să le numere?
3 Înălţimea cerului şi lăţimea pământului şi oceanul şi înţelepciunea, cine poate să le cerceteze?
4 Mai nainte decât toate s’a zidit înţelepciunea şi lumina minţii a fost din veşnicie.
5 Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, şi cărările ei sunt poruncile cele veşnice.
6 Rădăcina înţelepciunii cui s’a descoperit? Şi tainicele ei puneri la cale cine le-a cunoscut?
7 Ştiinţa înţelepciunii cui s’a dat pe faţă şi bogăţia mijloacelor ei cine a priceput-o?
8 Unul este înţelept, înfricoşat foarte, Domnul, cel ce şade în jilţul său.
9 El a zidit înţelepciunea şi a văzut-o şi a măsurat-o şi a revărsat-o peste toate lucrările sale.
10 La toată făptura ea se află după măsura dărniciei sale şi a hărăzit-o celor ce-l iubesc pe el.
11 Frica Domnului este mărire şi laudă şi veselie şi cunună de bucurie.
12 Frica Domnului desfătează inima şi dă veselie şi voie bună şi lungime de zile.
13 Celui ce se teme de Domnul, la urmă de tot bine-i va fi şi în ziua sfârşitului său va afla har.
14 Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi cu cei credincioşi ea se formează o dată, în sânul mamei.
15 Între oameni s’a cuibărit pe temelie veşnică şi cu seminţia lor ea va oblădui fără sminteală.
16 Deplinătatea înţelepciunii este a se teme de Domnul şi ea satură pe înţelepţi din rodurile sale.
17 Ea umple casa lor cu comori şi grânarele lor cu roade.
18 Cununa înţelepciunii este temerea de Dumnezeu, înflorind fericirea şi sănătatea.
19 Domnul a văzut-o şi a măsurat-o. Ştiinţă şi înţeleaptă pricepere Domnul trimite ca ploaia şi ridică sus în cinste pe cei ce stăpânesc înţelepciunea.
20 Rădăcina înţelepciunii este temerea de Domnul şi ramurile ei lungime de zile.
21 Frica de Dumnezeu goneşte păcatele şi cine rămâne lângă ea abate mânia din cale.
22 Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptăţire, căci iuţimea mâniei lui este însuşi prăpădul lui.
23 Omul cel cu multă răbdare se stăpâneşte până la timpul potrivit, iar după aceea răsare veselia;
24 Până la timp prielnic el îşi ascunde cuvintele şi gura celor credincioşi va povesti despre cuminţenia lui.
25 În vistieriile înţelepciunii sunt pilde iscusite, dar celui păcătos temerea de Dumnezeu i se pare urîciune.
26 Pofteşti înţelepciune? Ţine poruncile şi Domnul îţi va da înţelepciune.
27 Căci întru temerea de Dumnezeu stau înţelepciunea şi învăţătura, şi plăcute sunt lui credinţa şi blândeţele.
28 Nu fii răzvrătit faţă de temerea de Domnul şi nu te apropia de el cu inimă făţarnică.
29 Nu te purta cu oamenii făţarnic şi ia seama la ce-ţi iese din gură.
30 Nu te înălţa pe tine însuţi, ca să nu cazi şi să te faci singur de ocară, căci Domnul va descoperi cele ascunse ale tale şi te va prăbuşi în mijlocul adunării, fiindcă nu te-ai apropiat de frica Domnului şi inima ţi-a fost plină de vicleşug.