1 Fericit este bărbatul care nu păcătueşte cu gura sa şi nu este chinuit de chinul păcatului.
2 Fericit este cel pe care nu-l osândeşte cugetul său şi care n’a căzut dintru nădejdea sa.
3 Pentru omul cârpănos averea nu e bună la nimic, şi omul pizmătareţ ce înţelege din banii săi?
4 Cine strânge avere, răbdând de foame, strânge pentru alţii şi cu bunătăţile lui alţii se vor desfăta.
5 Cel ce este rău pentru el însuşi, cui va fi bun? El nu se va bucura de avuţia sa.
6 Nimeni nu este mai rău decât cel cel ce se chirnogeşte pe sine însuşi şi aceasta este răsplătirea răutăţii lui.
7 Chiar când face vre-un bine, îl face din uitare, iar mai pe urmă îşi dă arama pe faţă.
8 Rău este cel ce pizmueşte cu ochii şi-şi întoarce faţa şi dispreţueşte pe cei ce-l roagă.
9 Ochiul zgârcitului nu se mulţumeşte cu partea pe care o are şi blestemata de zgârcenie usucă sufletul.
10 Ochiul cel rău şi pizmătareţ se lipseşte de pâine şi se caliceşte chiar la masa sa.
11 Fiule, fă-ţi bine ţie însuţi cât vei putea şi adu Domnului prinoase vrednice.
12 Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi că zapisul morţii nu ţi-a fost destăinuit.
13 Mai nainte de a muri, fă bine prietenului şi după puterile tale întinde mâna şi dărueşte-i.
14 Nu lăsa nici o zi bună să piară fără folos şi partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă.
15 Nu vei lăsa oare altuia roadă necazurilor tale şi trudnica ta agonisită nu va fi împărţită prin sorţi?
16 Dă şi ia şi îmbunează sufletul tău, căci în Şeol nu este de căutat nici o desfătare.
17 Orice făptură se învecheşte ca un veşmânt, căci aceasta este sentinţa cea din veac: cu moarte vei muri!
18 Precum frunzele ce cresc pe copacul plin de frunze, unele se scutură, altele nasc la loc, tot aşa este cu neamurile cărnii şi ale sângelui: unul moare şi altul se naşte.
19 Orice lucru stricăcios se sfârşeşte şi cel ce l-a lucrat se duce cu lucrul său.
20 Fericit este bărbatul care se strădueşte după înţelepciune şi care îşi face socotelile cu pătrundere,
21 Care îndreptează cugetul său spre căile înţelepciunii şi care-şi frământă mintea cu tainele ei,
22 Mergând în urma ei ca o iscoadă şi ispitindu-i potecile.
23 El pândeşte cu ochiul la ferestrele ei şi trage cu urechea la uşile ei;
24 El se sălăşlueşte în vecinătatea casei ei şi-şi bate ţăruşii în pereţii ei;
25 El îşi întinde cortul lângă ea şi poposeşte la popasul fericirilor;
26 El îşi aşează pe fiii săi sub acoperemântul ei şi se adăposteşte sub ramurile ei!
27 Şi la umbra ei, ferit va fi de arşiţă şi întru slava ei se va odihni.