1 Cel ce trăieşte în veac a zidit toate, deobşte.
2 Dumnezeu singur este fără de păcat.
3 El n’a dat înouviinţare nimănui să vestească lucrurile sale, şi cine va putea să urmărească minunile sale?
4 Cine va putea să măsoare puterea lui măreaţă şi cine va sta să spună îndurările sale?
5 În minunatele sale săvârşiri, nu este nimic de scăzut şi nu este nimic de adăogat şi ele sunt de nepătruns.
6 Când omul a sfârşit cu cercetările, este deabia la început, şi când se opreşte, nu ştie încotro să mai apuce.
7 Ce este omul şi la ce poate să fie folositor? Care e partea lui bună şi care este partea lui cea rea?
8 Numărul zilelor omului este cel mult de o sută de ani.
9 Ca o picătură de apă din mare şi ca un grăunte de nisip, atât sunt de puţini anii lui, în faţa veşniciei.
10 Pentru aceea, Domnul este îndelung răbdător cu oamenii şi a revărsat peste ei milostivirea sa.
11 El a văzut şi a cunoscut că sfârşitul lor este jalnic, pentru aceea a înmulţit îndurările sale.
12 Mila omului se opreşte la cel ce-i este aproape, dar mila Domnului se întinde peste întreaga făptură.
13 Mustrând şi certând şi învăţând, el duce înapoi la staul, ca un cioban, turma sa.
14 El milueşte pe cei ce primesc învăţătura şi pe cei ce se sârguesc să urmeze poruncile sale.
15 Fiule, când faci o faptă bună, nu adăoga şi o dojană, şi la darul pe care îl faci nu pune vre-un cuvânt jignitor.
16 După cum bura de ploaie astâmpără arşiţa verii, tot aşa şi cuvântul schimbă preţul darului.
17 Şi dacă cuvântul este mai de preţ decât darul cel de preţ, omul cu mâna darnică să le adune laolaltă.
18 Omul zănatic scoate ochii cu dojanele lui, iar darul celui pizmaş face ochii să lăcrămeze.
19 Mai înainte ca să vorbeşti, învaţă, şi mai înainte ca să cazi bolnav, îngrijeşte-te de sănătate-ţi.
20 Mai nainte de judecată, cercetează-te pe tine însuţi, şi atunci, în ceasul judecăţii, vei afla îndurare.
21 Până a nu te îmbolnăvi, posteşte, şi în vremea păcatelor arată frângere de inimă.
22 Nu zăbovi să-ţi împlineşti juruinţă, la timpul potrivit, şi nu aştepta până la moarte, ca să faci ce-ai făgăduit.
23 Mai nainte de a făgădui, pregăteşte-te, şi nu fi ca omul care ispiteşte pe Domnul său.
24 Adu-ţi aminte de mânia din ziua cea din urmă şi de vremea răzbunării, când Domnul îşi va întoarce faţa sa.
25 Adu-ţi aminte de timpul foametei în timpul belşugului, gândeşte-te la sărăcie şi la lipsă în zilele de bogăţie.
26 De dimineaţă până seara se schimbă vremea şi toate sunt grabnice înaintea Domnului.
27 Omul înţelept îşi ia seama în toate lucrurile şi în zilele de păcat se păzeşte de greşală.
28 Orice om priceput învaţă înţelepciunea şi pe cel ce a aflat-o cu cinste îl cinsteşte.
29 Cei care au înţelegere pentru cuvintele înţelepte, ei înşişi au ajuns înţelepţi şi răspândesc cu belşug pildele cele mai bune.
30 Nu te lăsa purtat de poftele tale şi fereşte-te de dorinţele tale!
31 Dacă hărăzeşti sufletului tău ceea ce-ţi cere pofta, ea te va face de petrecere pentru duşmanii tăi.
32 Nu te veseli întru prea multe mese bune, căci, dacă va fi să te lipseşti de ele, îţi va fi de două ori mai greu.
33 Nu te sărăci, făcând ospeţe cu bani împrumutaţi, în timp ce tu eşti cu punga goală!