20
Uneori dojana nu este făcută la timp potrivit şi câteodată cel ce tace se dovedeşte mintos.
Este mult mai bine să dojeneşti, decât, tăcând, să fierbi de mânie, şi cel ce îşi mărturiseşte greşală va fi scutit de necaz.
Ca un famen care se apropie de o fecioară, aşa este cel ce, orbit de patimă, voieşte să facă judecată.
Unii care tac se dovedesc înţelepţi, iar unii din prea multă vorbărie ajung nesuferiţi.
Unii tac fiindcă n’au ce să răspundă, dar unii tac fiindcă ştiu că e vremea să tacă.
Omul înţelept tace până la timpul potrivit, dar cel îngâmfat şi nerod trece dincolo de ceasul prielnic.
Cine meliţă necontenit cu gura se face urît tuturor şi cel înfumurat aşijderea.
Câteodată, în nenorocire, omul dă de câştig şi câteodată norocul se schimbă în pagubă.
Uneori faci daruri care nu-ţi aduc nici un folos şi alteori câte un dar îţi este răsplătit îndoit.
10 Poate să-ţi vie smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă.
11 Câte unul cumpără mult cu puţin şi altul plăteşte cu şapte părţi mai mult.
12 Înţeleptul se face plăcut prin cuvintele sale, dar drăgălăşiile unui nerod sunt lepădate.
13 Darul unui nebun nu-ţi este de nici o ispravă, căci el se aşteaptă la o înşeptită răsplătire.
14 El dă puţin şi-ţi scoate ochii cu ce ţi-a dat, şi face gălăgie cât un pristav. Astăzi dă cu împrumut şi mâine cere înapoi. Un astfel de om te respinge!
15 Nerodul zice: «N’am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu întâmpină nici o recunoştinţă. Cei ce mănâncă pâinea mea au limbă vicleană!»
16 De câte ori şi câtă lume va râde de el!
17 E mai bine să cazi pe caldarâm, decât să cazi din pricina limbii, şi prăbuşirea celor răi vine astfel degrabă.
18 Omul urîcios este ca o poveste trăzvită, pe care o poartă în gură cei neciopliţi.
19 O pildă care vine din gura unui nerod este neprimită, căci el n’o rosteşte la vremea potrivită.
20 Sunt oameni care sunt opriţi de la păcat din pricina sărăciei; aceştia, în somnul lor, nu sunt prigoniţi de remuşcări.
21 Sunt unii care îşi pierd viaţa dintr’o ruşine neînţeleaptă şi care se jertfesc de hatârul unui prost.
22 Câte unul, tot din ruşine neînţeleaptă, făgădueşte unui prieten marea cu sarea şi şi-l face vrăjmaş pe veresie.
23 Minciuna la om este mânjitură ruşinoasă, dar ea stă pururea în gura celor fără creştere.
24 E mai bun un fur, decât un mincinos fără de leac, dar amândoi vor fi moştenitorii pieirii.
25 Năravul omului mincinos este ocară şi ruşinea lui este cu el pururea.
26 Cel înţelept în cuvintele lui îşi sporeşte vaza şi omul cuminte stăpâneşte pe cei puternici.
27 Cine îşi lucrează ogorul său îşi clădeşte înalt stogul de grâu şi cel ce are trecere la stăpâni poate să-şi acopere greşelile.
28 Plocoanele şi darurile orbesc ochii celor înţelepţi şi ca zăbala în gura calului opresc pe loc mustrările drepte.
29 Înţelepciunea ascunsă şi comoara îngropată în pământ: ce folos pot ele să aducă?
30 Omul care-şi ascunde nerozia este mai bun decât cel ce-şi ascunde înţelepciunea.