27
Din pricina banilor, mulţi au păcătuit, şi cine caută să se îmbogăţească îşi întoarce ochiul de la dreptate.
Între încheieturile pietrelor ţăruşul se înfige tare, iar între vânzare şi cumpărare pătrunde păcatul.
Dacă omul nu se ţine cu sârguinţă întru frica Domnului, casa lui curând se prăbuşeşte.
Când dai grâul la ciur, rămân gunoaiele, tot aşa şi pleava omului în convorbirea lui.
Vasele olarului cuptorul le pune la încercare, iar pe om îl pui la încercare când stai cu el de vorbă.
Cum a fost îngrijit pomul, arată roadă pomului, tot aşa cuvântul omului arată ce zace în inima lui.
Nu lăuda pe nimeni până ce nu vorbeşti cu el, căci cuvântul este piatra de încercare a omului.
Dacă te ţii de dreptate, va fi a ta şi te vei îmbrăca cu ea ca într’o mantie de slavă.
Păsările se adună laolaltă cu semenele lor, tot aşa şi adevărul se întoarce pururea la cei ce trăiesc după adevăr.
10 Leul pândeşte prada, aşa şi păcatul pândeşte pe cei ce lucrează nedreptatea.
11 Vorbirea omului cucernic este totdeauna cu înţelepciune, pe când nerodul se schimbă ca luna.
12 Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; dar când te afli în mijlocul oamenilor înţelepţi, zăboveşte cât poţi.
13 Vorba nerozilor e urîcioasă şi râsul lor merge alături cu dezmăţarea şi cu păcatul.
14 Vorba celui ce se jură necontenit zbârleşte părul, iar când se ceartă, trebue să-ţi astupi urechile.
15 Încăierările trufaşilor se sfârşesc cu vărsări de sânge şi înjurăturile lor sunt de neauzit.
16 Cel ce dă pe faţă o taină şi-a pierdut credinţa şi nu mai găseşte prieten după pofta inimii.
17 Iubeşte pe prieten şi fii lui credincios, însă dacă îi dai tainele pe faţă, nu mai umbla după el,
18 Căci, precum un om şi-a pierdut moştenirea, aşa ai pierdut tu prietenia prietenului tău,
19 Şi după cum scapi o pasăre din mână, aşa ai scăpat pe prietenul tău şi nu poţi să-l mai prinzi.
20 Nu mai alerga după el, căci a ajuns departe şi a fugit ca o căprioară din laţ.
21 Poţi să legi o rană şi poţi să te împaci după ceartă, însă cel ce a dat pe faţă o taină a pierdut orice nădejde.
22 Cine face cu ochiul plănueşte lucruri rele şi cine-i prinde de veste stă departe de el.
23 Când stă înaintea ta, el are în gură vorbe dulci şi e plin de admirare când vorbeşti; însă după aceea îşi schimbă graiul şi dă cuvintelor tale înţelesuri care să te pună rău cu lumea.
24 Multe lucruri urăsc, dar nimic atât de mult ca pe omul acesta; şi Domnul îl urăşte la fel şi-l dă blestemului.
25 Cine aruncă piatra în sus o aruncă în capul său, iar o lovitură vicleană nimereşte întâi pe cel viclean.
26 Cine sapă groapa altuia cade în ea, şi cel ce întinde cursă se prinde singur.
27 Cel ce face fapte rele, ele se răstoarnă peste el, fără ca să ştie de unde i-au venit pe cap.
28 Batjocura şi ocara sunt partea celui semeţ, dar pedeapsa îl pândeşte ca leul.
29 Cei ce se bucură de prăbuşirea celor cucernici vor cădea în cursă, şi chinurile îi vor mistui mai nainte de moarte.
30 Supărarea şi mânia: şi acestea sunt urîcioase şi omul păcătos se ţine tare de ele.