1 Cine este milostiv dă aproapelui eu împrumut şi cine are mâna darnică ţine poruncile.
2 Dă cu împrumut aproapelui, când se găseşte în nevoie şi tot aşa întoarce la vreme aproapelui tău ce ţi-a dat cu împrumut.
3 Ţine-te de cuvânt şi poartă-te cu credinţă faţă de el şi vei găsi totdeauna ce-ţi trebueşte.
4 Mulţi socotesc împrumutul ca un lucru găsit în drum şi dau bătaie de cap celor ce i-au ajutat.
5 Până să ia împrumutul, sărută mâinile celui ce-i dă şi pentru banii aproapelui îşi smereşte glasul, iar când este vremea să dea înapoi, tărăgăneşte sorocul, dă în loc de bani văicăreli şi învinovăţeşte timpurile grele.
6 Când poate să plătească, aduce deabia pe jumătate şi aceea o socoteşte ca bani daţi de pomană; iar de nu poate plăti, l-a păgubit pe celălalt de banii împrumutaţi; şi acesta şi-l capătă duşman pe degeaba, căci îi plăteşte cu blesteme şi cu sudalme şi, în loc de cinste, îi răspunde cu ocară.
7 Mulţi, din pricina acestei răutăţi a oamenilor, se întorc de către om şi nu dau cu împrumut, temându-se să nu se păgubească în zadar.
8 Totuşi fii îngăduitor cu cel smerit şi nu-l lăsa să îmbătrânească, aşteptând milostenia ta.
9 În numele poruncii Domnului, ajută pe cel sărac şi, în nevoia în care se află, nu-i da drumul cu mâinile goale.
10 Lasă-ţi banul pierdut, pentru frate şi pentru prieten, şi nu-l lăsa să-l mănânce rugina, sub piatră ori în perete.
11 Pune-ţi comoara ta întru poruncile Celui Prea înalt şi aceasta îţi va folosi mai mult decât aurul.
12 Grămădeşte milostenii în cămările tale şi ele te vor scoate din toate nenorocirile.
13 Mai mult decât scutul tare şi decât suliţa năvalnică ele se vor război cu vrăjmaşul, pentru tine.
14 Omul bun se pune chezaş pentru aproapele său, iar cel ce a pierdut ruşinea îl năpusteşte.
15 Binele pe care ţi l-a făcut chezaşul să nu-l uiţi, căci el şi-a pus viaţa pentru tine.
16 Cel păcătos primejdueşte averea chezaşului şi cel cu suflet nerecunoscător părăseşte pe izbăvitorul său.
17 Chezăşia pe mulţi care erau socotiţi fericiţi i-a dat la pământ şi i-a azvârlit încoace şi încolo, ca valurile mării;
18 Pe oameni bine înstăriţi i-a scos afară din casele lor şi i-a gonit să rătăcească prin neamuri streine.
19 Păcătosul dă greş în chezăşie şi cine aleargă după câştig necurat intră în judecăţi.
20 Chezăşueşte pentru aproapele tău, după puterea ta, dar bagă bine de seamă să nu cazi.
21 Cele mai de seamă lucruri, în viaţa omului, sunt apa, pâinea, veşmântul şi locuinţa, ca să-ţi acoperi goliciunea.
22 Mai bună este viaţa săracului, sub acoperiş de scânduri, decât ospeţe îmbelşugate prin străini.
23 Mulţumeşte-te şi cu mult şi cu puţin, şi astfel n’o să-ţi mai auzi ocara că eşti venetic.
24 Rea viaţă este să umbli din casă în casă, şi unde te-ai aciuat nu deschide gura ta.
25 Ospătezi şi dai să bea unor nemulţumitori şi, pe lângă aceasta, mai auzi şi vorbe amare:
26 «Vino încoace, veneticule, şi pune masa! Şi ce-ai la îndemână dă-mi să mănânc!»
27 Sau: «Afară, hangiu venetic, din faţa mai-mărimilor! Că mi-a venit oaspe fratele meu, şi-mi trebueşte toată casa!»
28 Greu îi cade omului cu simţire să audă certarea stăpânului casei şi ocara că eşti cămătar!