1 Fiilor, ascultaţi de la mine care este dreptul tatălui şi purtaţi-vă astfel ca să vă mântuiţi,
2 Fiindcă Domnul a hotărît ca tatăl să fie cinstit de feciori şi a întărit asupra fiilor puterea mamei.
3 Cel ce cinsteşte pe tată îşi răscumpără păcatele,
4 Şi cel ce dă cinste mamei sale seamănă cu cel ce adună comori.
5 Cel ce cinsteşte pe tată bucura-se-va de copiii săi şi în ceasul rugăciunii sale el va fi ascultat.
6 Cel ce măreşte pe tată va trăi zile multe şi cel ce ascultă de Domnul va odihni inima mamei sale.
7 Cel ce se teme de Domnul cinsteşte pe tatăl său şi slujeşte ca unor stăpâni pe cei ce l-au născut.
8 Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău, ca binecuvântarea lui să vină asupra ta.
9 Căci binecuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în temelie.
10 Nu căuta mărire întru necinstea tatălui tău, căci necinstea tatălui nu-ţi aduce mărire.
11 Mărirea omului vine din cinstea tatălui său şi o mamă fără cinste este ocară pentru copii.
12 Fiule, sprijineşte pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viaţa lui.
13 Chiar dacă mintea lui se va împuţina, fii îngăduitor şi nu-l dispreţui, când eşti în toată puterea ta.
14 Pentru că purtarea milostivă arătată tatălui nu va fi uitată şi, în pofida păcatelor, casei tale îi va merge bine.
15 În ziua de restrişte Domnul îşi va aduce aminte de tine şi, ca ghiaţa când este o zi caldă, aşa se vor topi păcatele tale.
16 Aidoma ca hulitorul de Dumnezeu este cel ce năpusteşte pe tată şi blestemat de Domnul este cel ce face zile rele mamei sale.
17 Fiule, cu blândeţe săvârşeşte lucrurile tale şi vei fi iubit de omul primit de Dumnezeu.
18 Cu cât eşti mai mare, cu atât te smereşte mai mult şi vei afla har înaintea Domnului.
19 Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi; căci puterea Domnului este mare şi se preamăreşte de către cei smeriţi.
20 Ceea ce covârşeşte mintea ta, nu căuta, şi ceea ce este mai presus de puterile tale, nu iscodi.
21 Cele ce s’au poruncit ţie, la acelea să te gândeşti, căci de cele ascunse n’ai nici o nevoie.
22 Nu te apuca să iscodeşti cele ce trec dincolo de îndeletnicirile tale, căci ţi s’au arătat mai multe decât poate să priceapă o minte omenească;
23 De vreme ce singura lor închipuire pe mulţi i-a înşelat şi relele socotinţe au strâmbat cugetele lor.
24 Inima îndărătnică va păţi rău mai pe urmă, şi cel ce iubeşte primejdia în primejdie va pieri.
25 Inima împietrită se va împovăra cu dureri şi cel păcătos va grămădi păcate peste păcate.
26 Nenorocirile nu lecuesc pe cel trufaş, căci vlăstarul răutăţii s’a înrădăcinat în inima lui.
27 Inima celui înţelept zăboveşte asupra pildelor celor înţelepţi şi dorinţa omului cuminte este să găsească o ureche ascultătoare.
28 Focul pâlpâitor îl stinge apa, iar milostenia ispăşeşte păcatele.
29 Cel ce întoarce binefacerea primită se gândeşte la cele ce vor fi pe urmă şi la vreme de cădere el va afla sprijin.