31
Veghile celui bogat topesc carnea de pe el şi grija lui de bani îi alungă somnul.
Frământarea lui necontenită îl împiedică să aţipească şi-i risipeşte somnul mai abitir ca o boală grea.
Bogatul se trudeşte să adune averi şi, când se odihneşte, pofteşte să se sature de desfătări.
Săracul se zbuciumă, pentru că nu are cu ce trăi, iar când se odihneşte, toate îi lipsesc.
Cine iubeşte aurul nu va ajunge la sfinţenie şi cine aleargă după câştig se încurcă în păcate.
Mulţi au ajuns să se poticnească din pricina aurului si şi-au pus încrederea lor în mărgăritare.
Aurul este grindă de împiedicare pentru cei nerozi, şi cei fără de minte se poticnesc în ea.
Fericit este bogatul care se dovedeşte fără de prihană şi care n’a alergat după aur!
Cine este acesta? – ca să-l lăudăm ca prea fericit şi ca pe unul care a făcut minunăţii în poporul său.
10 Cine este acela care a fost pus la încercare, prin bogăţie, şi a rămas în totul drept? El este vrednic de toată lauda! Cine a putut călca porunca şi n’a călcat-o? Cine a putut face rău şi n’a făcut?
11 Fericirea unuia ca acesta este întărită şi obştia va preamări facerile lui de bine.
12 Când şezi la masa unui boier mare, nu căsca gura în faţa ei şi nu zice: «Câte bunătăţi stau pe masă!»
13 Adu-ţi aminte că ochiul lacom este urîcios. Ce este mai rău, între lucrurile create, decât ochiul? Doar nu degeaba plânge el la orişice.
14 Nu întinde mâna ta unde şi-a pus ochii altul de lângă tine, ca să nu vi se întâlnescă mâinile în talger.
15 Judecă dorinţele aproapelui tău după dorinţele tale şi fii cu socoteală în toate câte faci.
16 Mănâncă cuviincios cele ce sunt puse înaintea ta şi nu clefăi, ca să nu te faci urît.
17 Ca bună creştere, isprăveşte cel dintâi şi nu fi nesăţios, ca să nu dai sminteală.
18 Dacă şezi în mijlocul unei adunări, nu-ţi întinde mâna mai înainte decât ceilalţi.
19 Cât de puţin îi trebue omului bine crescut! De aceea, când se culcă în patul său, nu are înnecăciuni.
20 Pântecele cumpătat are parte de somn sănătos. Te scoli dimineaţa şi cugetul ţi-e limpede. Truda nesomnului, vărsăturile şi durerile pântecelui sunt câştigul omului nesăţios.
21 Iar dacă ai fost nevoit să ospătezi dincolo de măsură, scoală-te, du-te primprejur şi te vei simţi uşurat.
22 Ascultă-mă, fiule, şi nu mă dispreţui! Şi mai la urmă vei descoperi adevărul cuvintelor mele. În toate lucrurile tale fii cumpătat şi nici o boală nu va da peste tine.
23 Gurile laudă pe cel ce dă ospeţe strălucite, şi mărturia dărniciei lui este întemeiată.
24 Dimpotrivă, cetatea cârteşte asupra mesei zgârcitului, şi mărturia cârpănoşiei lui este iarăşi întemeiată.
25 La băute, nu te arăta viteaz, că pe mulţi i-a pierdut vinul.
26 După cum cuptorul pune la încercare lucrul făurarului, tot aşa şi vinul inimile trufaşilor care stau gata să se încaiere.
27 Vinul este pentru om apă dătătoare de viaţă, dacă îl bea cu măsură. Ce este viaţa celui care nu are vin? Că el a fost făcut ca să veselească pe oameni.
28 Bucuria inimii şi veselia sufletului este vinul, când îl bei la vreme şi cu măsură.
29 Dar vinul băut cu nemiluita aduce amărăciune sufletului, întărâtare şi gâlceavă.
30 Beţia aprinde patima celui fără minte şi-l împinge în prăpastie, scade puterile şi căşunează bătăi şi răni.
31 Când stai la ospăţ, nu te apuca să dojeneşti pe prieten şi nu-i arăta dispreţ pe când el se veseleşte. Nu-i spune cuvinte de ocară şi nu-l necăji cerându-i înapoi niscaiva bani împrumutaţi.