37
Tot prietenul spune: «Şi eu sunt prietenul tău», însă sunt prieteni numai cu numele.
Nu este întristare puternică să ţie până la moarte, când un soţ sau un prieten se schimbă în duşman?
O, tu vicleană fire omenească! De ce ai fost tu făcută să umpli faţa lumii cu viclenie!
Cât de rea este fapta prietenului care stă cu tine la masă, iar în timp de restrişte se dovedeşte duşman!
Adevăratul prieten se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut, în faţa protivnicului.
Nu uita pe tovarăş, când e în război, şi nu-l lăsa în primejdie, dându-te în lături, încărcat cu prada ta.
Orice sfetnic ţine la sfatul său, dar sunt şi sfetnici care dau sfaturi cu gândul la treburile lor.
Păzeşte-te de cel ce-ţi dă sfaturi şi află întâi care este nevoia lui – căci el te sfătueşte spre folosul lui – ca să nu arunce mreaja asupra ta,
Şi să-ţi zică: «Eşti pe calea cea bună», dar pe urmă să stea lângă tine, ca să vază ce ţi se va întâmpla.
10 Nu te sfătui cu omul care te priveşte pieziş şi ascunde planurile tale faţă de cei ce te pizmuesc.
11 Nu te sfătui cu o femeie în privinţa protivnicei ei, nici cu un fricos despre război, nici cu un neguţător despre schimb, nici cu un cumpărător despre vânzare, nici cu un pizmătareţ despre recunoştinţă, nici cu cel nemilostiv despre milostenie, nici cu cel trândav despre muncă, nici cu sluga tocmită cu anul despre bucatele din anul viitor, nici cu robul leneş despre vre-o lucrare grea: cu unii ca aceştia, nu te sfătui;
12 Ci stai statornic în preajma omului cucernic, pe care-l ştii că ţine poruncile şi a cărui inimă se potriveşte cu inima ta şi pe care, dacă ar fi să cazi în vre-un necaz, îl va durea inima de tine.
13 Pe lângă acestea, ascultă ce te povăţueşte cugetul tău, căci nimeni nu-ţi este mai credincios decât tu însuţi,
14 Fiindcă simţul omului îi spune lui ce-i trebueşte, mai bine decât şapte iscoade care stau sus pe turn, puse ca să ia seama;
15 Iar mai presus de toate acestea, roagă-te Celui Prea înalt ca să îndrepteze întru adevăr calea ta.
16 Începutul oricărui lucru este cuvântul şi înainte de orice faptă este buna chibzuială;
17 Din rădăcinile cugetării inimii, odrăslesc aceste patru lucruri:
18 Binele şi răul, viaţa şi moartea; iar limba este pururea stăpâna lor.
19 Este câte un om iscusit şi învăţătorul multora, dar pentru sine însuşi nu e bun de nimic.
20 Este câte un om care face pe înţeleptul, dar este urît pentru cuvintele lui şi ajunge să n’aibă ce mânca,
21 Fiindcă nu i-a fost lui hărăzit har de la Domnul şi lipsit a fost de toată cinstea.
22 Sunt oameni înţelepţi spre binele lor şi roadele ştiinţei lor se văd după înfăţişarea lor.
23 Omul înţelept dă învăţătură poporului său şi rodul învăţăturii lui rămâne.
24 Omul înţelept este de toţi binecuvântat şi toţi câţi îl văd îl fericesc.
25 Viaţa omului are zilele numărate, dar zilele lui Israil sunt fără număr.
26 Înţeleptul câştigă încrederea poporului şi numele său va trăi în veac.
27 Fiule, în viaţa pe care o începi, cercetează-te pe tine însuţi, vezi ce poate să te vatăme şi fereşte-te;
28 Fiindcă nu toate lucrurile folosesc orişicui şi nu toate sufletele se mulţumesc cu aceleaşi lucruri.
29 Nu fi nesăţios în nici o desfătare şi nu te repezi cu lăcomie asupra bucatelor,
30 Fiindcă mâncarea cea multă aduce boala şi nestăpânirea de sine ajunge până la îngreţoşare.
31 Din pricina lăcomiei, mulţi şi-au pierdut viaţa, dar cel înfrânat îşi prelungeşte zilele.