1 Cinsteşte pe doftor, mai nainte ca să ai nevoie de el, cu cinstea ce i se cuvine, căci şi pe el l-a făcut Domnul,
2 Căci doftorul îşi are isteţimea lui de la Dumnezeu şi de la împărat primeşte daruri.
3 Ştiinţa doftorului înalţă fruntea sa şi este admirat printre principi.
4 Domnul scoate leacurile din pământ şi omul înţelegător nu le dispreţueşte.
5 Oare nu din lemn s’a îndulcit, odinioară, apa, pentru ca Domnul să-şi vădească puterea sa?
6 Şi el însuşi a dat oamenilor ştiinţă, ca să se preamărească întru leacurile sale cele minunate.
7 Cu acestea vindecă doftorul şi ridică durerea, iar spiţerul pregăteşte din ele alifiile sale,
8 Aşa încât lucrările Domnului să nu contenească şi sănătatea poruncită de el să stăpânească pe faţa pământului.
9 Fiule, în boala ta nu fii nebăgător de seamă, ci te roagă Domnului şi el te va tămădui.
10 Depărtează păcatul, întinde-ţi mâinile spre faptele drepte şi curăţeşte inima ta de toată călcarea de lege.
11 Adu tămâie şi jertfă de pomenire din lamură de făină şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile.
12 Apoi dă rând doftorului, că şi pe el l-a făcut Domnul; şi să nu se depărteze de lângă tine, fiindcă şi el îţi trebueşte,
13 Că uneori izbânda este în mâinile lui.
14 Ci şi el se roagă Domnului ca să-l ajute în meşteşugul lui şi tămăduire să dea spre însănătoşirea bolnavului.
15 Cel ce păcătueşte faţă de Ziditorul său să cază în mâinile doftorului!
16 Fiule, pentru cel ce a murit varsă lacrimi şi, greu încercat precum eşti, începe tânguirea pentru morţi, şi după cuviinţă ai grijă de trupul lui şi nu trece nimic cu vederea din cele ale îngropăciunii.
17 Amară plângere fă şi fierbinte tânguire şi te jeleşte, după vrednicia celui răposat, o zi ori două, ca să goneşti clevetirea, şi apoi mângâie-te de întristare,
18 Că din întristare vine moarte şi întristarea inimii încovoaie puterea.
19 Necazul statornic este mai rău decât moartea şi o viaţă împovărată împinge inima la blestem.
20 Nu lăsa întristării sufletul tău, ci goneşte-o, aducându-ţi aminte de ziua cea din urmă.
21 Şi nu uita că nu este întoarcere; lui, celui răposat, nu-i foloseşti cu nimic, iar pe tine te păgubeşti.
22 «Cugetă la rostul meu, căci la fel este şi al tău! Eu, ieri, şi tu, astăzi!»
23 Cel plecat se odihneşte; odihnească-se şi pomenirea lui. Duhul lui s’a despărţit de el, mângâie-te şi tu.
24 Înţelepciunea cărturarului se dobândeşte cu zăbavă şi cine n’are treburi pământeşti poate să ajungă înţelept întru ale legii.
25 Cum poate să ajungă înţelept cel ce ţine coarnele plugului şi se făleşte cu boldul de îmboldit, cel ce mână boii şi-şi trece viaţa cu ei şi toată vorba lui este numai de viţei?
26 Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda şi toată grija lui este la nutreţul vacilor.
27 La fel este cu orice dulgher şi cu orice zidar, care muncesc necontenit zi şi noapte; la fel este cu cel ce sapă săpături de peceţi şi se strădueşte cu răbdare să împletească scrijiliturile, şi-şi pune toată inima să scoată izvodul întocmai şi nu dă geană în geană până nu-şi desăvârşeşte lucrul său.
28 Tot aşa este fierarul care stă lângă nicovală şi se uită la fierul nelucrat; dogoarea focului îl face lac de sudoare şi el îndură zăpuşala cuptorului; pocnetele ciocanului îi asurzesc urechile, dar ochii lui stau aţintiţi la scula pe care trebue s’o scoată din ciocan. Gândul lui este cum să-şi facă lucrul mai bun şi strădania lui e să-i dea o desăvârşită frumuseţe.
29 Tot aşa este şi olarul care şade la meseria lui şi învârteşte roata cu picioarele şi este pururea îngrijit de lucrul său şi, în munca sa, numără iar şi iar oalele poruncite.
30 Mâinile lui sunt crăpate din pricina lutului şi mai înainte de bătrâneţe el este gârbov şi frânt de şale; toată grija lui este smălţuitul şi toată luarea lui aminte este potrivita ardere a cuptorului.
31 Toţi aceştia se bizuesc în mâinile lor şi fiecare este priceput în meseria lui.
32 Fără de ei nu se zideşte nici o cetate şi oriunde se aciuează, ei nu mor de foame.
33 Însă în adunarea poporului nimeni nu întreabă de părerea lor şi în sfat n’au nici o întâietate; în scaunul judecătorului nu au ce căuta, iar întru ale legii şi ale dreptăţii nu au nici o pricepere.
34 Ei nu se îndeletnicesc cu treburile învăţăturii şi ale dreptului şi cu pildele înţelepţilor n’au nici o legătură. Totuşi ei sunt cei ce întăresc alcătuirea tovărăşiei omeneşti şi înclinarea lor este către muncă şi către meşteşug.