40
Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu zace peste fiii lui Adam, din ziua când ies din pântecele maicii lor şi până în ziua când se întorc la maica lor obştească.
Gândurile lor şi zmăcinarea inimii lor şi aşteptarea lor plină de grijă, toate merg spre ziua morţii!
De la cel ce şade pe tron, întru slavă, şi până la cel smerit, în pulbere şi în cenuşă,
De la cel ce poartă porfiră şi coroană, până la cel ce se îmbracă în pânză de tort, mânia şi ciuda, turburarea şi zbuciumul şi frica de moarte, întărâtările şi încăierările sunt pâinea tuturor.
Chiar în vremea când se odihneşte în aşternutul său, somnul nopţii îi aiureşte cugetul.
Puţină, ca şi nimic, este odihna lui, dar şi atunci el este turburat de vise; amăgit de vedeniile sufletului său el este ca un fugar care fuge de dinaintea prigonitorului.
În clipa când e să scape, se deşteaptă şi se minunează, nevăzând nici o primejdie.
Aşa este cu toată făptura, de la om până la dobitoc, iar cu păcătoşii de şapte ori mai mult.
Ciuma şi vărsările de sânge, certurile şi sabia, pustiirile şi prăpădul, foametea şi moartea:
10 Toate acestea au fost făcute pentru cei nelegiuiţi şi tot din pricina lor a venit şi potopul.
11 Toate câte sunt din pământ se întorc în pământ şi câte sunt din ape se întorc în mare.
12 Orice dar mitarnic şi orice avere nedreaptă se vor prăpădi, însă cinstea rămâne în veşnicie.
13 Banii nedrepţilor seacă întocmai ca un râu şi pier ca bubuitul tunetului, când plouă.
14 Cine deschide mâna bucurie va avea, dar cei ce calcă legea vor pieri de istov.
15 Urmaşii celor nelegiuiţi nu vor avea mulţi vlăstari, căci rădăcinile lor necurate stau în stâncă neprimitoare.
16 Tot aşa papura care creşte pe lângă apă şi pe lângă ţărmul râului este smulsă mai devreme decât orice altă buruiană.
17 Bunătatea este ca o grădină binecuvântată şi milostenia ţine în veşnicie.
18 Dulce este viaţa celui ce are cu ce trăi şi a muncitorului care se mulţumeşte cu ce câştigă, dar mai bună decât a lor este viaţa celui ce a aflat o comoară.
19 Copiii şi zidirea unei cetăţi fac un nume să trăiască, dar mai presus decât amândouă acestea socotită este femeia cea fără de prihană.
20 Vinul şi muzica veselesc inima, şi mai mult decât amândouă: iubirea înţelepciunii.
21 Fluerul şi harfa fac cântarea dulce, dar mai mult decât amândouă place darul vorbirii.
22 Harul şi frumuseţea desfătează ochiul omului, dar mai mult decât amândouă îl desfătează lanurile verzi.
23 Prietenul şi tovarăşul te întâmpină uneori la vreme de nevoie, dar mai mult decât ei este de bun folos soţia înţeleaptă.
24 Fraţii şi ocrotitorul sunt de preţ la ceasul greu, dar mai mult decât ei mântueşte milostenia.
25 Aurul şi argintul întăresc picioarele, dar mai bun decât amândouă este sfatul cel bun.
26 Averea şi puterea înalţă inima, dar mai mult decât amândouă: frica de Dumnezeu. Temerea de Dumnezeu nu are nici un cusur; nu trebue să-i mai cauţi alt ajutor.
27 Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat şi peste orice slavă ea se revarsă ca un polog împărătesc.
28 Fiule, să nu-ţi duci viaţa în cerşetorie, căci e mai bine să mori decât să cerşeşti!
29 Când un om priveşte cu jind la masa altuia, viaţa lui nu mai trebue socotită ca viaţă omenească. El pângăreşte sufletul său cu mâncări străine de lege, pe când omul cu simţire şi cu creştere se fereşte.
30 În gura omului nesimţitor cerşitul poate să fie dulce, dar în măruntaiele lui arde ca focul.