41
O, moarte, cât de amară este amintirea ta pentru cel ce trăieşte în pace, întru averea sa, pentru cel lipsit de griji şi cu noroc în toate şi care este încă destul de zdravăn ca să se bucure de desfătările mesei!
Dar, o, moarte, cât de plăcută este sentinţa ta pentru cel sărac şi istovit de putere şi gârbovit de bătrâneţe şi copleşit de griji şi care nu mai nădăjdueşte în nimic şi a pierdut răbdarea!
Nu te teme de sentinţa morţii; adu-ţi aminte că strămoşii tăi şi după tine urmaşii tăi stau sub puterea ei.
Este hotărîrea Domnului pentru întreaga făptură, şi atunci cum să te răzvrăteşti tu împotriva voinţei Celui Prea înalt? Fie o mie, fie o sută, fie zece ani, în Şeol nu se mai socoteşte lungimea vieţii.
Neam urît sunt feciorii celor păcătoşi, ca unii care petrec în locaşurile necredincioşilor.
Moştenirea fiilor păcătoşilor sc năimeşte şi ocara va stărui pururea deasupra neamului lor.
Pe tatăl nelegiuit feciorii îl hulesc, fiindcă ei sunt de ocară din pricina lui.
Vai vouă, oameni necredincioşi, care aţi lepădat legea Dumnezeului Celui Prea înalt!
Căci dacă vă înmulţiţi, nenorocirea vă mănâncă; dacă faceţi copii, durerea are parte de ei; dacă vă prăbuşiţi, toată lumea se bucură de căderea voastră; dacă muriţi, blestemul vă înghite!
10 Toate câte sunt din pământ se întorc în pământ, tot aşa şi necredincioşii, din blestem dau în prăpăd.
11 Omul este deşertăciune, când e vorba de trupul lui, însă numele celui cucernic nu se şterge.
12 Ai grijă de numele tău, căci el va dăinui mai mult decât o mie de comori de mare preţ.
13 Bunătăţile vieţii ţin numai puţine zile, pe când faima unui nume ţine zile nenumărate.
14 Copiii mei, păziţi întru pace învăţătura mea: înţelepciunea nedată pe faţă şi comoara ascunsă în pământ, de ce folos sunt amândouă?
15 Mai bun este omul care ascunde nerozia sa, decât omul care îşi ascunde înţelepciunea.
16 Ascultaţi, copii, învăţătura asupra simţimântului de ruşine şi simţiţi ruşinea, după pravila mea, căci nu orice ruşinare este la locul ei şi nu este bine să te ruşinezi de fitece.
17 Să te ruşinezi de desfrânare, înaintea tatălui şi a mamei, şi să te ruşinezi de minciună înaintea Domnitorului şi a ocârmuitorului;
18 Să te ruşinezi de fapta rea înaintea judecătorului şi a dregătorului, şi de călcarea legii înaintea adunării poporului;
19 De călcarea prieteniei înaintea tovarăşului şi a prietenului, şi de furtişag înaintea oamenilor cu care trăieşti.
20 Să-ţi fie ruşine să strici legământul ori jurământul, să întinzi cotul, la masă, în pieptul altora, să opreşti darul făgăduit;
21 Să respingi cererea unui prieten, să jăcmăneşti pe altul de partea ce i se cuvine sau să nu vrei să-i dai ce eşti dator;
22 Să nu răspunzi cu închinăciune celui ce ţi se închină, să te uiţi la o femeie desfrânată, sau să-ţi opreşti ochii asupra unei femei măritate;
23 Să-ţi fie ruşine să te laşi în prietenie cu slujnica ta şi să te împărtăşeşti de patul ei;
24 Să-ţi fie ruşine să ocărăşti pe prieten şi, după ce i-ai dăruit ceva, să-i scoţi ochii cu darul tău;
25 Să-ţi fie ruşine să mai spui şi altora ceea ce ţi s’a spus în taină şi să dezvălueşti ceea ce se cădea să rămână ascuns.
26 Astfel, tu vei şti care este ruşinea cea adevărată şi vei afla har înaintea oricărui om.