1 Să nu-ţi fie ruşine de următoarele lucruri şi de hatârul nimănui să nu intri în păcat:
2 Să nu-ţi fie ruşine de legea Celui Prea înalt şi de legământul său, ca să dai îndreptăţire celor păgâni.
3 Să nu-ţi fie ruşine să faci socoteli băneşti cu prietenul sau cu tovarăşul de drum şi să nu te ruşinezi de dreapta împărţire între rude a unei moşteniri.
4 Să nu-ţi fie ruşine de cântarul drept şi de măsurile adevărate, nici de câştigul mult-puţin;
5 Să nu-ţi fie ruşine de banul câştigat din jocul cumpărării şi al vânzării, nici de aspra pedepsire a copiilor, nici de frângerea coastelor robului ticălos.
6 La femeia rea, este bună pecetea, şi unde sunt mâini multe, încuie.
7 Orice dai, dă cu număr şi cu măsură; şi ce dai şi ce iei, toate scrie-le.
8 Să nu-ţi fie ruşine să dojeneşti pe prost şi pe nebun şi pe moşneagul căzut în petrecere cu tinerii, şi vei fi cu adevărat om înţelept şi cu vază înaintea celor cu frică de Dumnezeu.
9 Fata este pentru tată bătaie de cap multă şi ascunsă; grija ei îi alungă somnul: cât este tânără, ca nu cumva să-i treacă vârsta, şi după ce s’a măritat, ca nu cumva s’o urască bărbatul.
10 Cât este fecioară, tatăl are mereu grijă să nu se pângărească şi să rămână grea în casa părintească, iar când este lângă bărbatu-său, să nu apuce pe drumuri rele, sau, în casa soţului ei, să nu rămână stearpă.
11 Cu fata îndărătnică întăreşte paza, ca nu cumva să dea vrăjmaşilor tăi cuvânt de bucurie şi să te facă de poveste în cetate şi batjocorit de norod şi să te dea de ruşine în adunările din poartă.
12 Să nu-şi arate frumuseţea nici unui bărbat şi să nu stea între femei, vorbind nimicuri,
13 Că molia iese din haină, şi de la femeie răutatea femeii.
14 Este mai neprimejdioasă hursuzenia bărbatului deeât ajutorinţa femeii, căci cu femeia poţi să dai de ruşine şi de ocară.
15 Aduce-mi-voi aminte de lucrurile Domnului şi cele ce am văzut voi istorisi. Prin cuvântul lui făcutu-s’au şi, la porunca lui, ele împlinesc voinţa lui.
16 Soarele, răsărind, pe toate le priveşte, el însuşi fiind făptura Domnului, plină de slava lui.
17 Nici sfinţii Domnului nu sunt de ajuns ca să numere toate minunile lui, însă Dumnezeu a dat oştilor sale putere să stea în faţa măririi sale.
18 Domnul răzbate oceanul şi inima şi cunoaşte ascunzişurile lor, căci el este atoateştiutor şi are căile veşniciei înaintea ochilor.
19 El vesteşte ce a fost şi ce va să fie şi dezvăleşte albia celor tăinuite.
20 Nici un gând al omului nu-i scapă şi nici un cuvânt nu rămâne ascuns de el.
21 El a îmbrăcat întru podoabă măreţele sale lucrări; el este unul şi acelaşi din veşnicie; el nu creşte şi nu descreşte şi nu are nevoie de sfatul nimănui.
22 Cât sunt de vrednice de iubire lucrurile lui şi dragi la privit ca nişte flori!
23 Toate au viaţă şi rămân în veac şi toate-i sunt ascultătoare, spre folosul pentru care au fost făcute.
24 Toate lucrurile sunt felurite între ele, dar nici unul dintre ele nu este de prisos.
25 Un lucru sporeşte bunătatea celuilalt şi cine se poate sătura admirând frumuseţea lor!