1 Să lăudăm pe oamenii cei vestiţi şi pe părinţii noştri, după cum au venit unii după alţii.
2 Domnul le-a hărăzit lor multă cinste, arătându-le slava sa, din străvechime.
3 Ei erau stăpânitori de ţară în ţinuturile lor şi oameni vestiţi prin puterea lor; ei erau sfetnici plini de înţelepciune şi prin proorociile lor vesteau voinţa Domnului.
4 Ei îndrumau noroadele prin isteţimea lor şi cu înţelepciunea lor. Ei învăţau poporul şi-l pilduiau întru ştiinţa lor.
5 Ei alcătuiau cântări după pravila muzicească şi au aşternut în scris falnice isprăvi.
6 Ei erau oameni bogaţi, prisoselnici întru putere, dar locuind în pace în sălaşurile lor.
7 Toţi aceştia au fost preamăriţi în vacul lor şi au fost de laudă în zilele când au trăit.
8 Sunt dintre ei unii care au lăsat nume mare, ca să putem să povestim lăudatele lor fapte.
9 Dar sunt alţii care nu au pomenire şi au pierit ca şi cum n’ar fi fost şi au fost ca şi cum nu s’ar fi născut, şi ei şi copiii lor după ei.
10 Însă părinţii noştri au fost oameni cucernici, ale căror vrednicii n’au fost uitate.
11 Cu seminţia lor dăinueşte binecuvântarea şi moştenirea ei rămâne întreagă în mâna urmaşilor.
12 Neamul lor stărueşte în păstrarea legământului şi copiii copiilor lor stăruesc la fel.
13 Sămânţa lor rămâne în veac şi mărirea lor nu se va şterge.
14 Trupurile lor au fost îngropate cu pace, dar numele lor trăieşte în neam de neam.
15 Noroadele preamăresc înţelepciunea lor şi adunarea lui Israil cântă lauda lor.
16 Enoh a fost plăcut Domnului şi s’a mutat cu trupul, făcându-se neamurilor pildă de pocăinţă.
17 Noe s’a aflat desăvârşit şi drept în vremea mâniei Domnului şi a ajuns să fie împăcarea neamului omenesc. Pentru aceea, a rămas o rămăşiţă pe pământ când a venit potopul.
18 Cu el Dumnezeu a încheiat legământ veşnic, ca să nu mai piară toată făptura, nimicită de potop.
19 Avraam este părintele cel mare a o mulţime de popoare şi nu s’a dovedit altul asemenea lui, întru mărire.
20 El a păzit legea Celui Prea înalt şi a făcut legământ cu Dumnezeu; el a statornicit acest legământ în carnea sa şi s’a arătat credincios, când a fost pus la încercare.
21 Pentru aceea Dumnezeu l-a încredinţat cu jurământ că neamurile se vor binecuvânta întru seminţia lui şi că va înmulţi-o ca pulberea pământului şi va înălţa pe urmaşii săi ca stelele cerului, dându-le lor moştenire de la Mare până la cealaltă Mare şi de la fluviul Eufrat până la marginile pământului.
22 Aşijderea şi în Isaac a întărit, pentru Avraam, tatăl său, binecuvântarea tuturor popoarelor şi legământul,
23 Aşezându-le, după aceea, pe capul lui Iacob. Şi i-a dat lui precădere de întâi născut şi pe el l-a făcut moştenitor în pământul făgăduit şi a împărţit pământul în bucăţi şi l-a dat în stăpânire celor douăsprezece seminţii.