1 Apoi s’a ridicat Natan ca prooroc, în vremea lui David.
2 Ca seul cel osebit, din jertfa de pace, aşa a fost David osebit dintre fiii lui Israil.
3 El se juca cu leii, cum s’ar fi jucat cu iezii, şi cu urşii, cum s’ar fi jucat cu mieii din turmă.
4 În tinereţea sa, el a omorît pe uriaş şi a îndepărtat ocara de la neamul său, când a învârtit praştia cu mâna şi a doborît semeţia lui Goliat,
5 Fiindcă el se rugase Domnului Celui Prea înalt ca să-l ajute şi Domnul dăduse putere dreptei lui David, ca să răpue pe războinic şi să înalţe cornul neamului său.
6 Pentru aceea, fecioarele cântau întru slava lui şi-l lăudau pentru cei zece mii de duşmani răpuşi. Iar când a pus stemă de împărat, a dus războaiele înainte;
7 A smerit pe duşmani de jur-împrejur şi a dat pierzării pe Filistenii vrăjmaşi şi a sfărâmat cornul puterii lor, de nu s’a mai ridicat până astăzi.
8 În toate faptele sale, el aducea mulţumită Celui Sfânt, cântând cu cuvinte de laudă pe Dumnezeul Cel Prea înalt şi iubind pe Ziditorul său din toată inima şi slăvindu-l în psalmii săi, în toate zilele.
9 Şi a pus cântăreţi înaintea altarului ca să măestrească cu glasurile lor cântări prea frumoase şi să laude zilnic în stihurile lor pe Domnul.
10 El a dat sărbătorilor strălucire şi a împodobit praznicele cu toată podoaba, lăudând numele cel sfânt al Domnului şi umplând de cântare sfântul locaş, dis-de-dimineaţă.
11 Ci Domnul a şters păcatele lui şi a înălţat în veci cornul lui şi i-a dat lui drept de stăpânire şi a întărit tronul lui peste Israil.
12 Iar după el s’a ridicat un fecior înţelept, care, după războaiele părintelui, a odihnit întru lărgime.
13 Solomon a domnit în zile de pace, căci Dumnezeu i-a dat tihnă de jur-împrejur, ca să înalţe sfânt locaş întru numele Domnului şi să-i întemeieze jertfelnic veşnic.
14 Cât de înţelept erai tu, din tinereţile tale, şi ca Nilul revărsai învăţătura ta!
15 Cu duhul tău ai împânzit pământul şi l-ai umplut cu pildele tale cele adânci la tâlc.
16 Pătruns-a numele tău până la ostroavele cele mai depărtate şi preţuit ai fost pentru dragostea ta de pace.
17 Cu cântecele, cu pildele, cu parabolele şi cu tâlcuirile tale, ai uimit toate popoarele.
18 Numitu-te-ai cu numele cel mai de slavă, care este pomenit în Israil. Adunat-ai aur mult ca fierul şi ai agonisit argint mult ca plumbul.
19 Dar ai lăsat femeilor coapsele tale şi le-ai făcut stăpâne pe trupul tău.
20 Adus-ai pată de ruşine pe slava ta şi ai pângărit patul tău, astfel încât ai întărâtat mânia asupra vlăstarilor tăi şi ai căşunat suspin în neamul tău.
21 Pentru acest cuvânt, regatul tău s’a despărţit în două şi din Efraim s’a ridicat un regat răzvrătit.
22 Însă Domnul nu va lepăda îndurarea sa şi nu va lăsa stearpă nici una din făgăduinţele sale: că el nu va prăpădi vlăstarii alesului său şi nu va stârpi neamul aceluia pe care l-a iubit. Ci Domnul a lăsat lui Iacob rămăşiţă şi lui David rădăcină din el.
23 Iar când Solomon s’a odihnit lângă părinţii săi, a lăsat după sine, din sămânţa sa, un fecior bogat în nebunie şi sărac în înţelepciune, adică pe Roboam, care, cu nechibzuinţa lui, a împins pe popor la răzvrătire; iar Ieroboam, feciorul lui Nabat, s’a ridicat şi a ispitit pe Israil spre păcat şi l-a împins pe Efraim în calea nelegiuirii.
24 Astfel, el vinovat a fost că fiii lui Israil au fost goniţi din ţară şi că păcatele lor s’au înmulţit peste măsură,
25 Dându-se la toate nelegiuirile, până ce pedeapsa Domnului a căzut peste ei.