5
Nu te bizui în avuţiile tale şi să nu zici: «Am destule!»
Nu te lua după pofta ta şi după oţărîrea ta, ca să umbli în relele dorinţe ale inimii tale.
Şi să nu zici: «Cine-mi va porunci mie?», căci Domnul negreşit te va pedepsi.
Să nu zici: «Am păcătuit, şi ce mi s’a întâmplat?», căci Domnul este îndelung răbdător.
În privinţa ispăşirii să nu fii fără frică, aşa încât să adaogi păcat peste păcat.
Să nu zici: «Mila lui este mare, va curăţi mulţimea păcatelor mele», că la el se află mila, dar şi mânia, şi mânia lui stă gata deasupra păcătoşilor.
Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi, căci fără de veste va izbucni mânia Domnului şi în ziua răsplătirii vei fi dat pieirii.
Nu nădăjdui în bogăţiile adunate cu nedreptate, că nimic nu-ţi vor folosi în ziua mâniei.
Nu vântura la orice vânt şi nu umbla pe orice cale, căci aşa face păcătosul cel cu două limbi.
10 Fii statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul tău.
11 Fii grabnic la auzite, dar fii zăbavnic când îţi rosteşti răspunsul.
12 Dacă te pricepi, răspunde aproapelui tău, iar de nu, pune-ţi mâna la gură.
13 Mărirea şi necinstea sunt în cuvânt şi limba omului îl face să cază.
14 Să nu-ţi iasă nume de bârfitor şi să nu vicleneşti cu limba ta, căci precum pe fur îl aşteaptă ruşinea, tot aşa o grea ocară pe cel ce are două limbi.
15 Nu păcătui nici în lucruri mari, nici în lucruri mici şi din prieten nu te fă vrăjmaş, căci omul rău are parte de nume prost, de ruşine şi de ocară şi aşa este păcătosul care vorbeşte când aşa, când aşa.