1 Sunt narcisul din câmpie, crinul din vâlcele sunt.
2 Precum este crinul între spini, aşa este între fete draga mea.
3 Precum este mărul între copacii din pădure, aşa între cei tineri, este iubitul meu. Şi la umbra lui am stat cu mare dor şi rodul lui e dulce în cerul gurii mele.
4 El m’a dus în casa de ospăţ şi flamura cu care m’a învelit este iubirea.
5 Daţi-mi struguri ca să prind putere, daţi-mi mere ca să mă înviorez, căci sunt bolnavă de iubirea lui.
6 Petreacă-şi braţul stâng pe după capul meu şi cu cel drept să mă cuprindă strâns!
7 O, fiice din Ierusalim, juru-vă pe cerboaicele şi pe gazelele câmpiei, nu treziţi, nu sculaţi pe draga mea, până ce nu-i va fi voia!
8 Este glasul celui oe mi-e drag! Iată-l vine, trecând din munte în munte, sărind peste coline!
9 Iubitul meu asemeni este iedului sălbatec, asemeni este puiului de ciută. Iată că se strecoară pe după zidul nostru, se uită pe fereastră, chiteşte prin zăbrele.
10 Alesul meu vorbeşte şi zice către mine: «Scoală în sus, iubita mea, scoală în sus, frumoasa mea, şi vino după mine!
11 Căci, priveşte, iarna a trecut, ploile au contenit şi nu mai sunt.
12 Florile se arată iar pe plai, vremea tăiatului viei a sosit şi glasul turturelei se aude pe meleaguri!
13 Smochinul odrăsleşte smochinele-i micşoare şi via înflorită mireazmă şi-o revarsă. Te scoală, draga mea, o, prea frumoasa mea, şi vino după mine.
14 Porumbiţa mea, cu cuib în crăpături de stâncă şi’n pereţi prăpăstioşi adăpostită, arată-mi faţa ta şi glasul tău mă lasă să-l ascult, căci glasul tău e dulce şi faţa ta frumoasă!
15 Prindeţi-ne vulpile, puii de vulpe care ne strică viile, atunci când viile noastre sunt în floare!
16 Al meu este alesul meu şi a lui sunt eu şi el îşi paşte mieii printre crini.
17 Până a nu se răcori de seară şi până a nu se întinde umbrele, vino, iubitul meu, vino săltând ca o gazelă, ca un pui de ciută, peste munţii Bete-rului!