6
Şi unde s’a dus iubitul tău, o, cea mai frumoasă dintre fete? Spre ce parte a luat-o alesul tău, ca să-l căutăm şi noi cu tine?
Preaiubitul meu s’a pogorît în grădină, la răzoarele îmbălsămate, ca să-şi pască oile în grădină şi să culeagă crini.
Eu sunt a lui, a celui ce ini-e drag, şi el este al meu şi îşi paşte oile între crini.
Frumoasă eşti, iubita mea, ca Tirţa, şi dezmierdată ca Ierusalimul, dar de temut ca o oştire întreagă!
Întoarce de la mine ochii tăi, căci ei mă scot din fire. Părul tău pogoară-mi-se ca pe coastele de munte, caprele din Galaad.
Dinţii tăi asemeni sunt unei turme de oi tunse care ies din scăldătoare, făcând două şiruri strânse, şi cu nici o ştirbitură.
Iar obrajii tăi: inima unei rodii despicate, sub mahrama-ţi.
Are şaizeci de regine Solomon şi optzeci de ţiitoare şi apoi fete multe-multe fără număr.
Însă porumbiţa mea cea fără prihană e una singură la mamă-sa şi prea iubita celei ce-a născut-o. Şi fetele când o privesc îi spun: «Ce fericită!» Ba chiar reginele şi ţiitoarele îi cântă laude:
10 «Cine este aceea ce sc înalţă ca revărsatul zorilor, ca luna de frumoasă, fără pereche ca soarele şi înfricoşată ca o oştire întreagă?»
11 Pogoritu-m’am în livadia cu nuci, ca să văd pajiştea din vale, ca să văd dacă viţa a dat muguri şi rodiii au dat floare.
12 Şi, nu ştiu cum, dorul meu m’a făcut să mă ridic în mijlocul carelor vitejescului meu neam.