1 Cartea istoriei lui Tobit, fiul lui Tobiel, fiul lui Ananiel, fiul lui Aduel, fiul lui Gabael, din neamul lui Asiei, din seminţia lui Neftali,
2 Care în vremea domniei lui Salmanasar, împăratul Asiriei, fost-a luat rob din Tisbe, oraş aşezat la miază-zi de Cadeş, din seminţia lui Neftali, în Galileea, mai sus de Haţor.
3 Eu, Tobit, în toate zilele vieţii mele am umblat pe calea adevărului şi a dreptăţii şi am făcut multă milostenie cu fraţii poporului meu, care fuseseră duşi cu mine în robia Asirienilor, în Ninive.
4 Când eram în ţara mea, în pământul lui Israil, în vremea tinereţii mele, întreaga seminţie a lui Neftali, seminţia străbunului meu, părăsise templul din Ierusalim, oraş care fusese ales dintre toate seminţiile lui Israil, ca toate seminţiile să aducă acolo jertfă şi în care fusese zidit şi sfinţit templul, locaşul lui Dumnezeu, pentru toate neamurile cele viitoare.
5 Şi toate seminţiile care se lepădaseră, precum şi Neftali seminţia străbunului meu, jertfeau Viţelului Baal.
6 Şi numai eu singur mă duceam adeseori la Ierusalim la praznice, după veşnica rânduială scrisă, cu pârgă şi cu zeciuială din roadele pământului şi cu pârgă din turme,
7 Pe care le dădeam preoţilor, urmaşilor lui Aaron, pentru slujba la jertfelnic, iar zeciuiala din roadele pământului o dădeam leviţilor care slujeau în Ierusalim. A doua zeciuială o vindeam şi o cheltuiam cu prilejul călătoriei mele pe care o făceam în fiecare an la Ierusalim.
8 Pe cea de a treia o dedeam cui se cuvenea, după cum îmi poruncise bunica mea Debora, fiindcă rămăsesem orfan de tată.
9 Şi când am ajuns bărbat, am luat de soţie pe Ana, o rudă din neamul nostru, şi cu ea am avut pe Tobie.
10 Şi când am fost dus în robie la Ninive, toţi fraţii mei şi cei din neamul meu mâncau din mâncarea păgânilor.
11 Eu însă mă feream ca să nu mănânc,
12 Fiindcă îmi aduceam aminte de Dumnezeu din tot sufletul meu.
13 Şi Cel Prea înalt îmi dădu mie har şi ochi buni în faţa lui Salmanasar, şi astfel ajunsei iconomul lui.
14 Şi am călătorit în Media şi am lăsat în păstrarea lui Gabael, fratele lui Gabri, din oraşul Raghis din Media, zece talanţi.
15 Iar după moartea lui Salmanasar, se sui pe tron fiul său Sanherib. Însă, fiindcă domnia lui nu era tihnită, n’am mai putut călători în Media.
16 În vremea domniei lui Salmanasar făcui multă milostenie cu fraţii mei:
17 Demâncarea mea o dădeam celor flămânzi şi hainele mele le împărţeam celor goi. Şi dacă vedeam pe vre-unul din neamul meu mort, azvârlit în dosul zidurilor Ninivei, îl îngropam.
18 Aşijderea când împăratul Sanherib omora pe cineva care se întorcea fugar din Iudeea, îl îngropam pe ascuns. Pe mulţi el îi omora în furia lui, şi când împăratul căuta leşurile lor, nu le mai găsea.
19 Dar unul din Ninive mă pâri împăratului, că eu sunt cel care le îngrop. Şi atunci mă ascunsei. Când însă am aflat că mă caută să mă ucidă, de frică am fugit.
20 Toată averea mea a fost luată, afară de Ana, femeia mea, şi de copilul meu Tobie.
21 Dar nu trecuseră cincizeci de zile, şi cei doi fii ai lui omorîră pe tatăl lor şi fugiră în ţinutul muntos al Araratului. În locul lui s’a suit pe tron fiu-său Asarhadon, şi puse pe Ahicar, fiul fratelui meu Anael, peste toată vistieria împărăţiei şi peste toată cârmuirea.
22 Şi Ahicar stărui pentru mine, si astfel am putut să mă întorc în Ninive. Ahicar era paharnic şi păzitorul sigiliului, mare sfetnic şi vistiernic, iar Asarhadon îl puse al doilea după sine în cârmuirea împărăţiei. Şi el era nepotul meu.