1 Şi când ajunseră în Ecbatana, se duseră la casa lui Raguel. Iar Sara le ieşi înainte şi-i hiritisi şi ei o hiritisiră pe ea şi ea îi duse în casă.
2 Atunci Raguel zise către femeia sa Edna: «Cum seamănă tânărul acesta cu vărul meu Tobit!»
3 Şi-i întrebă Raguel: «De unde sunteţi, fraţilor?» Iar ei îi răspunseră: «Din seminţia lui Neftali, care au fost luaţi în robie în Ninive».
4 Dar el le zise: «Cunoaşteţi voi pe fratele nostru Tobit?» Şi ei spuseră: «Îl cunoaştem!»
5 Şi el îi întrebă: «E sănătos?» Şi ei ziseră: «E sănătos voinic!» Şi Tobie mai zise: «El e tatăl meu!»
6 Atunci sări Raguel şi-l sărută şi începu să plângă şi-l binecuvântă şi-i zise: «Tu eşti feciorul unui om cu mare vază!» Şi când auzi că Tobit îşi pierduse vederea, se mâhni şi plânse.
7 Dar şi Edna, femeia lui, şi Sara, fiica lui, plânseră. Şi-i primiră ei cu inimă bună,
8 Şi junghiară un berbec şi gătiră mai multe feluri de bucate.
9 Şi Tobie zise lui Rafail: «Frate Azaria! Vorbeşte despre ceea ce mi-ai spus pe cale, ca să se sfârşească pricina!»
10 Şi el spuse lui Raguel, iar Raguel îmbie pe Tobie: «Mănâncă şi bea şi fii cu voie bună, căci ţi se cade să iei pe copila mea. Însă se cade să-ţi spun adevărul:
11 Pe copila mea am dat-o după şapte bărbaţi şi când fiecare intra la ea, murea peste noapte. Însă acum fii cu voie bună!»
12 Şi Tobie zise: «Nu voi mânca şi nu voi bea până ce nu-mi veţi aduce-o, şi voi să fiţi martori înaintea mea». Şi Raguel zise: «De acum încolo ia-o potrivit legii. Tu eşti fratele ei şi ea este a ta. Milostivul Dumnezeu să vă îndrepte calea spre fericire!»
13 Apoi chemă pe Sara, fiica lui, şi luând-o de mână o dete lui Tobie de soţie şi zise: «Iată, ia-o după legea lui Moise şi du-o la tatăl tău!» Şi i-a binecuvântat.
14 Şi chemă şi pe Edna, femeia lui, şi luă o hârtie şi scrise învoiala pentru căsătorie şi o pecetlui. Apoi începură să mănânce.
15 Pe urmă Raguel strigă pe Edna, femeia lui, şi-i zise: «Soro, găteşte odaia cealaltă şi-i du înlăuntru!»
16 Şi ea făcu întocmai cum îi porunci şi duse pe Sara înlăuntru. Şi ea începu să plângă. Ci ea, îndreptăţind lacrimile fiicei sale, îi zise:
17 «Îndrăzneşte, copilă! Dumnezeul cerului şi al pământului să-ţi facă parte de bucurie în locul mâhnirii tale. Îndrăzneşte, fiică!»